marți, 29 ianuarie 2013

Totul despre Reincarnare ...



Reîntruparea sau reîncarnarea este fenomenul revenirii spiritului omenesc din spaţiile cereşti în lumea fizică, într-un nou trup omenesc.
Adevărul reîntrupării a fost cunoscut de iniţiaţii veacurilor apuse şi revelat şi azi de marile Lumini ale spaţiilor.Vechimea acestei cunoaşteri se pierde în noaptea veacurilor şi aproape că nu există religie sau legendă care să nu aibă un sâmbure din această idee.Reîntruparea fiind cunoscută din timpuri foarte îndepărtate şi trecută prin mintea diferitelor popoare, a ajuns la noi sub diferite forme şi însoţită de numeroase erezii. Reîntruparea este actul spiritului de a îmbrăca în decursul secolelor, rând pe rând, trupuri noi.

Fenomenul acesta arc loc în tot universul, în natura întreagă, nu numai în regnul uman. Pretutindeni unde vedem o formă vieţuitoare, să fim siguri că există un spirit închis în acea formă, un spirit aflat pe drumul evoluţiei, al perfecţiunii. El se serveşte de această formă fizică pentru a câştiga cunoştinţe şi experienţă, pentru dezvoltarea voinţei şi învăţarea iubirii.
Trupul uman fiind un instrument din cele mai perfecţionate de pe pământ, permite spiritului manifestările cele mai înalte, neîntâlnite în regnurile inferioare. La nici un vieţuitor nu găsim un centru nervos mai complex alcătuit decât la om.Când studiem natura, vastul plan al universului, observăm cum conservarea formei nu are nici o importanţă, cum natura nu face economie de forme. Moartea este pretutindeni. 
Nenumărate corpuri fizice se distrug pentru ca din materia lor să se formeze alte corpuri, în care să vină să-şi  facă şcoala vieţii un nou spirit. Natura distruge formele, fără nici o milă, dar entităţile spirituale care le utilizează, existând mereu, păstrează toate amintirile, toate facultăţile, după moartea corpului fizic, facultăţile
manifestându-se mai departe, când spiritul va trece în alt corp. De aici tragemconcluzia: reîntruparea este trecerea unor fiinţe conştiente nepieritoare, într-un alt corp fizic, potrivit stadiuluilor evolutiv, proces prin care spiritul, fiinţa conştientă, va lua mai departe cunoştinţă de fapte şi lucruri din lumea fizică, le va analiza şi va trage învăţăminte.Din acest punct de vedere, Pământul - ca şi universul întreg - este o vastă şcoală,
 într-adevăr, natura este destinată să ofere fiinţelor vieţuitoare experienţe de tot felul, pentru a le stimula în dezvoltarea lor, formând astfel o succesiune infinită, din care regnul fizic cunoscut nu formează decât o mică parte. După cum un şcolar care se duce în fiecare zi la şcoală învaţă, face experienţe şi se ridică dintro
clasă în alta, entitatea spirituală coboară de multe ori pe pământ, la marea şcoală a vieţii,pentru a învăţa, a suferi, a dobândi experienţă şi a se ridica mereu, din treaptă în treaptă, către spiritualitate.

La începutul evoluţiei noastre omeneşti, eram sălbatici, deoarece puterile noastre morale şi intelectuale abia erau trezite. După ce am parcurs mai multe vieţi în aceste condiţii primitive, ne-am ridicat puţin mai sus, ne-am dezvoltat încet facultăţile mentale şi moralitatea, şi ne-am născut într-o civilizaţie ceva mai avansată. în aceste întrupări diferite am suferit mult, pentru că am fost perverşi, pasionaţi şi câteodată criminali. 
Dar pe măsura trecerii secolelor, după ce am semănat destui rău, vocea conştiinţei noastre a început să se facă auzită din adâncul tainic al fiinţei noastre, evitând astfel să mai facem acţiuni rele. Din acest moment, ne-am născut într-o ţară civilizată.Pe măsura înmulţirii întrupărilor, ne ridicăm facultăţile intelectuale şi moralitatea, graţie disciplinei şi presiunii legilor sociale. Suntem încă neştiutori, capabili de a face şi câte o faptă grosolană, şi cu toate acestea ne ridicăm mereu, pe scara binelui şi a perfecţiunii.
Vieţile trec astfel unele după altele, fiecare aducând bucurii şi dureri, circumstanţe favorabile şi obstacole de tot felul, succese şi nereuşite - toate având scopul de a ne face să ajungem fiinţe care posedă cunoştinţe cât mai multe despre viaţă, cu experienţe felurite şi o inteligenţă vastă. Treptat începem să gândim, să reflectăm, înainte de a porni la o acţiune, nemailăsându-ne târâţi de sentimente nerezonabile, de pasiuni sau de impulsul momentului. Pentru a profita de observaţiile, suferinţele, piedicile şi seria întreagă de dureri şi bucurii ale
vieţii terestre - care ne duc, vrând-nevrând, pe drumul unei evoluţii lungi, lente, penibile - este necesar să ne retragem departe de pământ, în mijlocul unor noi condiţii, cele ale lumii invizibile.
După fiecare reîntrupare, pentru a face bilanţul, pentru a cântări faptele, vorbele, percepţiile, sentimentele, bucuriile şi durerile noastre, ne retragem în lumea cerească, fiecare în sfera de care aparţine. 
O imagine palidă a acestei retrageri ar fi aceea a negustorului care toată ziua s-a străduit în prăvălia sa, pentru bunul mers al afacerilor, şi seara se retrage cu condicile acasă, să facă socoteala zilei respective: cât a vândut, cât a cumpărat, cât are de plătit şi de încasat. In toată această cale lungă - de mii, de zeci de mii de secole - nu există favoritism; scopul este creşterea şi dezvoltarea conştiinţei. Starea atinsă de unii o vor atinge şi alţii în viitor, dacă vor şti să utilizeze experienţele lor din trecut. Unii sunt înaintaţi şi au mai multă putere, pentru că evoluţia lor a început mai de mult şi au o experienţă mai bogată. Să nu ne mâhnim când vedem că unii dintre colegii noştri sunt în clase superioare, pentru că vom ajunge şi noi acolo; e vorba numai de timp.
înaintea noastră sunt spirite bătrâne, iar în urma noastră vin spiritele tinere, şi acest lanţ merge la infinit. 
Pe când milioane de entităţi spirituale trec dintr-o clasă în alta, pentru a ajunge scopul final - perfecţiunea divină, alte milioane urmează mereu pe urmele lor. Astfel, la lumina reîntrupării, putem să ne reprezentăm umanitatea urcând o imensă scară, al cărei capăt inferior se scufundă în începutul obscur al primilor paşi, şi al cărui capăt superior se pierde în gloria Tatălui divin. Nu cunoaştem lungimea acestei scări, dar aceasta n-are nici o importanţă; ceea ce e important este că ne găsim acum pe una din treptele ei şi că locul nostru în urcuşul acestei scări ni-1 arată iubirea, moralitatea, cuminţenia, voinţa şi inteligenţa de care dăm dovadă.
Marii bărbaţi şi marile femei ale acestei lumi, prin viaţa şi prin efortul lor, nu sunt decât exponenţii unor experienţe, a unei lungi serii de reîntrupări. Individualitatea noastră este totdeauna aceeaşi, cu toate că putem să îmbrăcăm un trup masculin într-o întrupare, şi un trap feminin în alta.
Aceasta pentru a armoniza şi completa evoluţia noastră. în fiecare întrupare avem un corp fizic diferit, un nume diferit, părinţii noştri pot fi entităţi spirituale diferite, dar aceste schimbări nu ne împiedică deloc să ne păstrăm individualitatea. în momentul naşterii în lumea fizică, entitatea spirituală nu iese dintr-un ocean de viaţă, cum o cred unii filosofi, iar moartea biologică nu ne face să ne pierdem sentimentul existenţei individuale. Entităţile spirituale n-au sex, dar planul evoluţiei stabileşte un sex corpului nostru fizic, generând
famila, căminul, responsabilitatea pentru copii, sacrificiul personal, relaţiile de afecţiune prin care temperamente diferite vin în contact - întâlnirea lor având o mare valoare educativă.
Trupul nostru are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte şi de locuinţă, iar eforturile depuse pentru obţinerea acestor bunuri materiale au dus la dezvoltarea civilizaţiei. Astfel s-a dezvoltat forţa fizică, morală şi mentală a oamenilor. Locuitorii zonelor cu o climă caldă, tropicală - unde natura oferă gratuit tot ce este necesar omului - sunt leneşi şi necivilizaţi. Creşterea şi dezvoltarea noastră este mai rapidă când circumstanţele exterioare ne forţează să gândim şi să lucrăm pentru a supravieţui. Suntem cu atât mai favorizaţi, cu cât viaţa ne este mai activă; evoluăm cu atât mai repede, cu cât viaţa ne este mai dificilă, trecută prin dureri.

Reîntruparea nu înseamnă că spiritul omului renaşte într-un trup de animal. Această credinţă a fost răspândită în popor de preoţii egipteni, asirieni şi indieni, ca o sperietoare pentru omul imoral şi redus mental. Ea nu corespunde adevărului. Este absurd să credem că o fiinţă omenească -înzestrată cu o simţire aleasă, cu un simţ moral şi inteligenţă superioară - să se nască într-un trup de animal imoral şi neinteligent. 
Cu ce ar contribui la evoluţia generală o asemenea întrupare? Toate faptele naturii au un scop determinat - evoluţia, regulă de la care nu poate face excepţie nici reîntruparea.

Ideea reîntrupării displace multor oameni, la gândul că iarăşi va trece prin ignoranţa copilăriei, greşelile tinereţii, slăbiciunile maturităţii şi neputinţa bătrâneţii, trecând din nou prin şiroaiele lacrimilor, prin seria durerilor fizice şi morale. Dar oricâte neplăceri încearcă omul, oricât de îngrozitoare ar fi perspectivele noii vieţi, nu se poate înlătura legea reîntrupării, stabilită în natură de Creatorul lumilor.
Istoria depune mărturie cât de greu îşi face drum legea evoluţiei, cu câtă batjocură şi ironie au fost întâmpinate noile idei ştiinţifice, filosofice sau artistice. Totdeauna ideile noi au întâmpinat o mare opoziţie şi o dârză neîncredere. Este firesc ca şi ideea reîntrupării să fie respinsă la început, mai cu seamă când nu se acordă atenţie şi bunăvoinţă în examinarea faptelor. Dar oricare ar fi părerea unora sau altora, ea este şi va rămâne în veci o lege divină.
Aversiunea pe care omul o resimte la ideea reîntrupării provine din faptul că spiritul său are conştiinţa deplină a greutăţilor vieţii de pe această planetă. Cu alte cuvinte, nu îi displace ideea reîntrupării în sine, ci îi displace reîntoarcerea pe. pământ, în lumea încercărilor şi a suferinţelor.
Această perspectivă este adevărata cauză a antipatiei pe care o manifestă omul faţă de reîntrupare. 


Marele scop al reîntrupării este educaţia. Din acest motiv ne naştem mereu pe pământ, nu pentru că am fi siliţi de cineva, ci pentru că entitatea spirituală - în timpul şederii sale în spaţiu - înţelege legile divine care guvernează în univers, înţelege legea evoluţiei şi necesitatea ascensiunii spiritului pe scara infinită a spiritualităţii. Ne întrupăm mereu, pentru că Divinul a sădit în esenţa noastră, în scânteia divină, dorinţa neînfrânată de a ajunge la picioarele Celui care ne-a chemat la viaţă.Aici, la şcoala Pământului, avem trupuri tinere şi bătrâne, a căror vârstă se socoteşte după anii scurşi între leagăn şi mormânt; de asemenea avem spirite tinere şi bătrâne, al căror câmp de viaţă este mai vast şi cuprinde mii de reîntrupări pe pământ. Dar luat ca element esenţial al naturii, spiritul este fără măsură, fără vârstă şi fără limită. El va fi făuritorul noilor lumi în veşnicia ce va veni.Cunoscând adevărul reîntrupării, nu am mai râvni la bunurile şi însuşirile altora, nu ne-am mai mâhni că alţii au şi noi nu avem. Astfel, ce nu avem azi, în această viaţă, vom realiza în viitor cu
muncă, răbdare şi încredere în puterile noastre spirituale, căci Tatăl - binecuvântat fie numele Său -
oferă bogăţiile Sale celui ce stăruieşte. Nu există ţel, oricât de îndepărtat, pe care să nu-1 putem atinge prin eforturi repetate, sacrificii, renunţări, chiar dacă pentru reuşită avem nevoie de mai multe existenţe sau întrupări.Entitatea spirituală inferioară nu-şi poate determina locul şi părinţii viitoarei sale întrupări,
pentru că ea nu este destul de avansată ca să poată face alegerea cu discernământ.
Spiritele superioare care au această misiune - observând gradul de inferioritate al spiritului
candidat la întrupare - decid şi îl trimit, aproape fără voia sa şi inconştient, într-un anumit mediu
prielnic pentru avansarea sa.
Spiritele evoluate nu mai au nevoie de această tutelă sau impuls de la spate, ci singure - când sunt în spaţiu - îşi aleg locul pe care-1 consideră potrivit dezvoltării unor anumite facultăţi ori reparării unor greşeli făcute în viaţa terestră anterioară. In general, locul naşterii este determinat de iubirea sau ura contractată altădată pe pământ. Iubirea este un fel de legătură magnetică între fiinţele ce s-au iubit cu mare foc. 
Deşi separate -una fiind în lumea fizică, alta în lumea spaţiilor, duhurile se cercetează noaptea, se iubesc mai departe şi caută să se apropie în viitoarea viaţă pământească, după cum se caută şi trăiesc împreună in Cer.
Această legătură le determină să revină pe pământ, sub diferite aspecte - ca părinţi şi copii,ca fraţi, soţi, amanţi, rude sau prieteni. Este posibil ca relaţiile lor fizice să se schimbe la fiecare reîntrupare, în scopul întăririi cât mai puternice a legăturii de iubire dintre ele.
Reîntruparea spiritului uman poate să se facă în trupuri diferite ca sex; într-o viaţă fiind bărbat, în alta femeie. Progresul pare a fi mai accentuat când un spirit a avut o serie de reîntrupări într-un sex, urmată de o altă serie într-un alt sex, şi aşa mereu, pe cărarea lungă a evoluţiei noastre. în general, după 6-7 reîntrupări, trecem în trupuri de sex opus. Aceste forme sexuale sunt determinate de nevoile avansării noastre ori ale reparaţiilor de îndeplinit. Este clar că bărbatul are o serie de calităţi - vigoare fizică, voinţă, curaj, iar femeia are alte calităţi - răbdare, sensibilitate etc. în funcţie de necesitatea dobândirii uneia din aceste calităţi, spiritul e nevoit să se reîntrupeze într-un trup masculin ori feminin.
Şirul reîntrupărilor pe pământ se face până ce spiritul şi-a însuşit tot ce putea învăţa, cerceta şi observa pe această planetă. Când termină şcoala acestui glob pământesc, entitatea spirituală se reîntrupează pe o altă planetă, de un grad superior, unde aerul, apa, mediul, viaţa în general, se prezintă în condiţii superioare. Aici, spiritul va avea posibilitatea să înceapă o altă serie de experienţe, de studii, care îl vor duce la cunoştinţe mai înalte.
Pentru intelege mai bine acest aspect, va invit sa vizualizati acest film : 
http://www.spiritus.ro/video/filme-video/Embed/si_viata_continua.htm

Namaste!

-fragmente " Din tainele Vietii si ale Universului "- Scarlat Demetrescu 










2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere