miercuri, 19 februarie 2014

Concentrarea " intr-un singur punct " - Meditatia



Punctul de pornire al meditatiei yoga este concentrarea asupra unui singur obiect, care poate fi, fara deosebire, un obiect fizic ( portiunea dintre sprancene, varful nasului, centrul inimii ),un gand ( un adevar metafizic ) sau Dumnezeu.
Acesta concentrare ferma si neintrerupta poarta numele de ekagrata ( " intr-un singur punct") si se obtine prin integrarea fluxului psihomental.Acesta este insasi definitia tehnicii yogice.
Ekagrata, concentrarea intr-un singur punct, are ca rezultat imediat eliminarea prompta si lucida a tuturor neatentiilor si automatismenlor mentale care domina, si la drept vorbind formeaza, constiinta profana.Sub aparentele " gandirii" se ascunde in realitate o palpaire nedefinita si dezordonata, alimentata de senzatii, cuvinte si memorie. Cea dintai indatorire a yoginului este sa gandesca, adica sa nu se lase gandit. Din acesta cauza practica Yoga incepe cu ekagratacare bareaza fluviul mental si constituie astfel un " bloc psihic ", un continuum ferm si unitar.
Exercitiul ekagrata isi propune sa controleze cele doua surse ale fluiditatii mentale: activitatea senzoriala ( indriya ) si cea a subconstientului ( samskara ). Controlul inseamna capacitatea de-a interveni dupa nevoie si neintraziat in functionarea celor doua surse de "vartejuri" mentale. Un yogin poate obtine dupa plac discontinuitatea constiintei, altfel spus el poate in orice moment si oriunde sa-si concentreze atentia asupra unui " singur punct" .
Prin ekagrata se obtine o vointa autentica, adica puterea de a dirja liber un sector important al activitatii psihosomatice. Acesta nu se poate obtine daca, de exemplu, corpul se afla intr-o pozitie obositoare, sau mai incomoda, nici daca respiratia este dezorganizata, aritmica.
Din acesta cauza tehnica yoga implica, dupa Patanjali, mai multe categorii de practici fiziologice si de exercitii spirituale, pe care trebuie sa le invatam daca dorim sa obtinem ekagrata si, la limita, concentrarea suprema, samadhi. Aceste membre ale yogai pot fi considerate in acelasi timp ca alcatuind  un grup de tehnici si ca fiind etape ale itinerariului ascetic spiritual al carui termen final il constituie eliberarea definitiva. Ele sunt:
1.Infranarile ( yama )
2.Disciplinele ( niyama )
3. Atitudinile si pozitiile corpului ( asana )
4.Ritmul respiratiei ( pranayama )
5. Emanciparea activitatii senzoriale de sub influenta obiectelor exterioare ( pratyahara)
6. Concentrarea ( Dharana)
7. Meditatia yogica ( Dhyana )
8. Samadhi
Patanjali ierarhizeaza aceste "membre ale yogai" de o asemenea maniera incat yoginul sa nu poata sari nici una, decat in anumite cazuri.
Aceste "infranari" pot fi recunoscute de toate eticile si realizate atat de un ucenic yogin, cat si de oricare om onet si pur. Practicarea lor nu procura o stare specific yogica, ci o stare umana" purificata", superioara aceleia a oamenilor de rand.Acesta puritate este indispensabila etapelor ulterioare. Prin ea se suprima tendintele egoiste, prin ea se creeaza noi centri de experienta.
Abstinenta sexuala are drept scop conservarea energiei nervoase. Yoga acorda o importanta capitala" fortelor secrete ale facultatii generatoare " care, atunci cand sunt consumate, risipesc cea mai pretioasa energie, slabesc capacitatea cerebrala si fac concentrarea dificila; daca, dimpotriva, sunt dominate si " infranate ", ele faciliteaza starea contemplativa.

fragment din " Yoga Nemurire si Libertate " - Mircea Eliade

marți, 4 februarie 2014

Epocile Lumii

Pamantul si locuitorii lui nu sunt constienti de energiile pe care le primesc din Cosmos si care ii ajuta sa se mentina in viata. De aceea, ei nu pot sa le controleze si sa le transforme la vointa. Pamantul isi primeste raduatiile din Cosmos; el se scalda si inoata constant in aceste unde de energie.
Tot ce se petrece pe acesta planeta este o reactie sau o rezonanta directa la aceste vibratii.
Soarele amplifica si intareste considerabil vibratiile constelatiei in care se gaseste si a carei energie o transmite pe pamant in perioada respectiva. Asa se explica originea celor patru anotimpuri pe pamant.
Miscarile pamantului ne dau impresia nu numai ca bolta ceresca se invarteste in jurul nostru, dar si ca ea executa alte miscari. Una din miscarile cele mai importante ale pamantului este cea a axei sale care deseneaza un con. Una din extremitatile axei ramane practic in acelasi punct, in timp ce cealalta descrie un cerc.
Acesta miscare genereaza deplasarea continua a punctului vernal pe roata cosmica, sper inapoi--asa cum apare ea privita dinspre pamant.
Perioada necesara axei terestre pentru a realiza o miscare cosmica- care incepe cu punctul vernal al zodiacului si revine in acelasi punct dupa ce a realizat un cerc complet-corespunde un perioade de 25. 920 de ani terestri. Noi numim acest interval un an cosmic. Daca impartim acest numar la 12 obtinem o luna cosmica din 2160 de ani terestri, care reprezinta perioada necesara punctului vernal pentru a parcurge un semn zodiacal.
Vibratiile cosmosului au influenta atat de mare asupra pamantului incat influenteaza istoria lumii; mariile idei directoare ale religiilor, stiintelor si artelor, sunt determinate de radiatia constelatiei in care se gaseste punctul vernal in timpul unei lumi cosmice.Spiritele incarnate pe pamant-umanitatea-trebuie sa accepte si sa adapteze intotdeauna noi epoci, implinind ideile specifice acestei perioade.
O natiune reprezinta un grup de spirite, deci incarcnarea unei anumite concentrari de energie.Fiecare epoca aduce pe pamant un grup diferit de spirite, o alta rasa, care isi indeplineste misiunea - adica pune in practica noile idei si genereaza inflorirea unei noi culturi pe perioada lunii cosmice-dupa care moare si dispare de pe pamant pentru a-si continua dezvoltarea pe alte planete.
In fiecare rasa se gasesc insa indivizi care nu reusesc sa treaca la examenele necesare in perioada de timp prestabilita. Acestia raman in urma si sunt nevoiti - in mod penibil- sa isi continue evolutia pe pamant.
Asa se explica declinul unei natiuni dupa ce s-a aflat la epogeul civilizatiei. Stramosilor de o inalta cultura si civilizatie le urmeaza descendeti si cu un caracter slab.
Asa se face ca un popor candva odata respectat si stimat ajunge in timp demn de dispret si golit de orice putere pe arena mondiala. Descendentii sai sunt rebuturile unei natiuni care s-a spiritualizat si a parasit pamantul, dupa ce cultura sa a atins gradul suprem de dezvoltare terestra.

Initierea - Haich Elisabeth