marți, 29 ianuarie 2013

Totul despre Reincarnare ...



Reîntruparea sau reîncarnarea este fenomenul revenirii spiritului omenesc din spaţiile cereşti în lumea fizică, într-un nou trup omenesc.
Adevărul reîntrupării a fost cunoscut de iniţiaţii veacurilor apuse şi revelat şi azi de marile Lumini ale spaţiilor.Vechimea acestei cunoaşteri se pierde în noaptea veacurilor şi aproape că nu există religie sau legendă care să nu aibă un sâmbure din această idee.Reîntruparea fiind cunoscută din timpuri foarte îndepărtate şi trecută prin mintea diferitelor popoare, a ajuns la noi sub diferite forme şi însoţită de numeroase erezii. Reîntruparea este actul spiritului de a îmbrăca în decursul secolelor, rând pe rând, trupuri noi.

Fenomenul acesta arc loc în tot universul, în natura întreagă, nu numai în regnul uman. Pretutindeni unde vedem o formă vieţuitoare, să fim siguri că există un spirit închis în acea formă, un spirit aflat pe drumul evoluţiei, al perfecţiunii. El se serveşte de această formă fizică pentru a câştiga cunoştinţe şi experienţă, pentru dezvoltarea voinţei şi învăţarea iubirii.
Trupul uman fiind un instrument din cele mai perfecţionate de pe pământ, permite spiritului manifestările cele mai înalte, neîntâlnite în regnurile inferioare. La nici un vieţuitor nu găsim un centru nervos mai complex alcătuit decât la om.Când studiem natura, vastul plan al universului, observăm cum conservarea formei nu are nici o importanţă, cum natura nu face economie de forme. Moartea este pretutindeni. 
Nenumărate corpuri fizice se distrug pentru ca din materia lor să se formeze alte corpuri, în care să vină să-şi  facă şcoala vieţii un nou spirit. Natura distruge formele, fără nici o milă, dar entităţile spirituale care le utilizează, existând mereu, păstrează toate amintirile, toate facultăţile, după moartea corpului fizic, facultăţile
manifestându-se mai departe, când spiritul va trece în alt corp. De aici tragemconcluzia: reîntruparea este trecerea unor fiinţe conştiente nepieritoare, într-un alt corp fizic, potrivit stadiuluilor evolutiv, proces prin care spiritul, fiinţa conştientă, va lua mai departe cunoştinţă de fapte şi lucruri din lumea fizică, le va analiza şi va trage învăţăminte.Din acest punct de vedere, Pământul - ca şi universul întreg - este o vastă şcoală,
 într-adevăr, natura este destinată să ofere fiinţelor vieţuitoare experienţe de tot felul, pentru a le stimula în dezvoltarea lor, formând astfel o succesiune infinită, din care regnul fizic cunoscut nu formează decât o mică parte. După cum un şcolar care se duce în fiecare zi la şcoală învaţă, face experienţe şi se ridică dintro
clasă în alta, entitatea spirituală coboară de multe ori pe pământ, la marea şcoală a vieţii,pentru a învăţa, a suferi, a dobândi experienţă şi a se ridica mereu, din treaptă în treaptă, către spiritualitate.

La începutul evoluţiei noastre omeneşti, eram sălbatici, deoarece puterile noastre morale şi intelectuale abia erau trezite. După ce am parcurs mai multe vieţi în aceste condiţii primitive, ne-am ridicat puţin mai sus, ne-am dezvoltat încet facultăţile mentale şi moralitatea, şi ne-am născut într-o civilizaţie ceva mai avansată. în aceste întrupări diferite am suferit mult, pentru că am fost perverşi, pasionaţi şi câteodată criminali. 
Dar pe măsura trecerii secolelor, după ce am semănat destui rău, vocea conştiinţei noastre a început să se facă auzită din adâncul tainic al fiinţei noastre, evitând astfel să mai facem acţiuni rele. Din acest moment, ne-am născut într-o ţară civilizată.Pe măsura înmulţirii întrupărilor, ne ridicăm facultăţile intelectuale şi moralitatea, graţie disciplinei şi presiunii legilor sociale. Suntem încă neştiutori, capabili de a face şi câte o faptă grosolană, şi cu toate acestea ne ridicăm mereu, pe scara binelui şi a perfecţiunii.
Vieţile trec astfel unele după altele, fiecare aducând bucurii şi dureri, circumstanţe favorabile şi obstacole de tot felul, succese şi nereuşite - toate având scopul de a ne face să ajungem fiinţe care posedă cunoştinţe cât mai multe despre viaţă, cu experienţe felurite şi o inteligenţă vastă. Treptat începem să gândim, să reflectăm, înainte de a porni la o acţiune, nemailăsându-ne târâţi de sentimente nerezonabile, de pasiuni sau de impulsul momentului. Pentru a profita de observaţiile, suferinţele, piedicile şi seria întreagă de dureri şi bucurii ale
vieţii terestre - care ne duc, vrând-nevrând, pe drumul unei evoluţii lungi, lente, penibile - este necesar să ne retragem departe de pământ, în mijlocul unor noi condiţii, cele ale lumii invizibile.
După fiecare reîntrupare, pentru a face bilanţul, pentru a cântări faptele, vorbele, percepţiile, sentimentele, bucuriile şi durerile noastre, ne retragem în lumea cerească, fiecare în sfera de care aparţine. 
O imagine palidă a acestei retrageri ar fi aceea a negustorului care toată ziua s-a străduit în prăvălia sa, pentru bunul mers al afacerilor, şi seara se retrage cu condicile acasă, să facă socoteala zilei respective: cât a vândut, cât a cumpărat, cât are de plătit şi de încasat. In toată această cale lungă - de mii, de zeci de mii de secole - nu există favoritism; scopul este creşterea şi dezvoltarea conştiinţei. Starea atinsă de unii o vor atinge şi alţii în viitor, dacă vor şti să utilizeze experienţele lor din trecut. Unii sunt înaintaţi şi au mai multă putere, pentru că evoluţia lor a început mai de mult şi au o experienţă mai bogată. Să nu ne mâhnim când vedem că unii dintre colegii noştri sunt în clase superioare, pentru că vom ajunge şi noi acolo; e vorba numai de timp.
înaintea noastră sunt spirite bătrâne, iar în urma noastră vin spiritele tinere, şi acest lanţ merge la infinit. 
Pe când milioane de entităţi spirituale trec dintr-o clasă în alta, pentru a ajunge scopul final - perfecţiunea divină, alte milioane urmează mereu pe urmele lor. Astfel, la lumina reîntrupării, putem să ne reprezentăm umanitatea urcând o imensă scară, al cărei capăt inferior se scufundă în începutul obscur al primilor paşi, şi al cărui capăt superior se pierde în gloria Tatălui divin. Nu cunoaştem lungimea acestei scări, dar aceasta n-are nici o importanţă; ceea ce e important este că ne găsim acum pe una din treptele ei şi că locul nostru în urcuşul acestei scări ni-1 arată iubirea, moralitatea, cuminţenia, voinţa şi inteligenţa de care dăm dovadă.
Marii bărbaţi şi marile femei ale acestei lumi, prin viaţa şi prin efortul lor, nu sunt decât exponenţii unor experienţe, a unei lungi serii de reîntrupări. Individualitatea noastră este totdeauna aceeaşi, cu toate că putem să îmbrăcăm un trup masculin într-o întrupare, şi un trap feminin în alta.
Aceasta pentru a armoniza şi completa evoluţia noastră. în fiecare întrupare avem un corp fizic diferit, un nume diferit, părinţii noştri pot fi entităţi spirituale diferite, dar aceste schimbări nu ne împiedică deloc să ne păstrăm individualitatea. în momentul naşterii în lumea fizică, entitatea spirituală nu iese dintr-un ocean de viaţă, cum o cred unii filosofi, iar moartea biologică nu ne face să ne pierdem sentimentul existenţei individuale. Entităţile spirituale n-au sex, dar planul evoluţiei stabileşte un sex corpului nostru fizic, generând
famila, căminul, responsabilitatea pentru copii, sacrificiul personal, relaţiile de afecţiune prin care temperamente diferite vin în contact - întâlnirea lor având o mare valoare educativă.
Trupul nostru are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte şi de locuinţă, iar eforturile depuse pentru obţinerea acestor bunuri materiale au dus la dezvoltarea civilizaţiei. Astfel s-a dezvoltat forţa fizică, morală şi mentală a oamenilor. Locuitorii zonelor cu o climă caldă, tropicală - unde natura oferă gratuit tot ce este necesar omului - sunt leneşi şi necivilizaţi. Creşterea şi dezvoltarea noastră este mai rapidă când circumstanţele exterioare ne forţează să gândim şi să lucrăm pentru a supravieţui. Suntem cu atât mai favorizaţi, cu cât viaţa ne este mai activă; evoluăm cu atât mai repede, cu cât viaţa ne este mai dificilă, trecută prin dureri.

Reîntruparea nu înseamnă că spiritul omului renaşte într-un trup de animal. Această credinţă a fost răspândită în popor de preoţii egipteni, asirieni şi indieni, ca o sperietoare pentru omul imoral şi redus mental. Ea nu corespunde adevărului. Este absurd să credem că o fiinţă omenească -înzestrată cu o simţire aleasă, cu un simţ moral şi inteligenţă superioară - să se nască într-un trup de animal imoral şi neinteligent. 
Cu ce ar contribui la evoluţia generală o asemenea întrupare? Toate faptele naturii au un scop determinat - evoluţia, regulă de la care nu poate face excepţie nici reîntruparea.

Ideea reîntrupării displace multor oameni, la gândul că iarăşi va trece prin ignoranţa copilăriei, greşelile tinereţii, slăbiciunile maturităţii şi neputinţa bătrâneţii, trecând din nou prin şiroaiele lacrimilor, prin seria durerilor fizice şi morale. Dar oricâte neplăceri încearcă omul, oricât de îngrozitoare ar fi perspectivele noii vieţi, nu se poate înlătura legea reîntrupării, stabilită în natură de Creatorul lumilor.
Istoria depune mărturie cât de greu îşi face drum legea evoluţiei, cu câtă batjocură şi ironie au fost întâmpinate noile idei ştiinţifice, filosofice sau artistice. Totdeauna ideile noi au întâmpinat o mare opoziţie şi o dârză neîncredere. Este firesc ca şi ideea reîntrupării să fie respinsă la început, mai cu seamă când nu se acordă atenţie şi bunăvoinţă în examinarea faptelor. Dar oricare ar fi părerea unora sau altora, ea este şi va rămâne în veci o lege divină.
Aversiunea pe care omul o resimte la ideea reîntrupării provine din faptul că spiritul său are conştiinţa deplină a greutăţilor vieţii de pe această planetă. Cu alte cuvinte, nu îi displace ideea reîntrupării în sine, ci îi displace reîntoarcerea pe. pământ, în lumea încercărilor şi a suferinţelor.
Această perspectivă este adevărata cauză a antipatiei pe care o manifestă omul faţă de reîntrupare. 


Marele scop al reîntrupării este educaţia. Din acest motiv ne naştem mereu pe pământ, nu pentru că am fi siliţi de cineva, ci pentru că entitatea spirituală - în timpul şederii sale în spaţiu - înţelege legile divine care guvernează în univers, înţelege legea evoluţiei şi necesitatea ascensiunii spiritului pe scara infinită a spiritualităţii. Ne întrupăm mereu, pentru că Divinul a sădit în esenţa noastră, în scânteia divină, dorinţa neînfrânată de a ajunge la picioarele Celui care ne-a chemat la viaţă.Aici, la şcoala Pământului, avem trupuri tinere şi bătrâne, a căror vârstă se socoteşte după anii scurşi între leagăn şi mormânt; de asemenea avem spirite tinere şi bătrâne, al căror câmp de viaţă este mai vast şi cuprinde mii de reîntrupări pe pământ. Dar luat ca element esenţial al naturii, spiritul este fără măsură, fără vârstă şi fără limită. El va fi făuritorul noilor lumi în veşnicia ce va veni.Cunoscând adevărul reîntrupării, nu am mai râvni la bunurile şi însuşirile altora, nu ne-am mai mâhni că alţii au şi noi nu avem. Astfel, ce nu avem azi, în această viaţă, vom realiza în viitor cu
muncă, răbdare şi încredere în puterile noastre spirituale, căci Tatăl - binecuvântat fie numele Său -
oferă bogăţiile Sale celui ce stăruieşte. Nu există ţel, oricât de îndepărtat, pe care să nu-1 putem atinge prin eforturi repetate, sacrificii, renunţări, chiar dacă pentru reuşită avem nevoie de mai multe existenţe sau întrupări.Entitatea spirituală inferioară nu-şi poate determina locul şi părinţii viitoarei sale întrupări,
pentru că ea nu este destul de avansată ca să poată face alegerea cu discernământ.
Spiritele superioare care au această misiune - observând gradul de inferioritate al spiritului
candidat la întrupare - decid şi îl trimit, aproape fără voia sa şi inconştient, într-un anumit mediu
prielnic pentru avansarea sa.
Spiritele evoluate nu mai au nevoie de această tutelă sau impuls de la spate, ci singure - când sunt în spaţiu - îşi aleg locul pe care-1 consideră potrivit dezvoltării unor anumite facultăţi ori reparării unor greşeli făcute în viaţa terestră anterioară. In general, locul naşterii este determinat de iubirea sau ura contractată altădată pe pământ. Iubirea este un fel de legătură magnetică între fiinţele ce s-au iubit cu mare foc. 
Deşi separate -una fiind în lumea fizică, alta în lumea spaţiilor, duhurile se cercetează noaptea, se iubesc mai departe şi caută să se apropie în viitoarea viaţă pământească, după cum se caută şi trăiesc împreună in Cer.
Această legătură le determină să revină pe pământ, sub diferite aspecte - ca părinţi şi copii,ca fraţi, soţi, amanţi, rude sau prieteni. Este posibil ca relaţiile lor fizice să se schimbe la fiecare reîntrupare, în scopul întăririi cât mai puternice a legăturii de iubire dintre ele.
Reîntruparea spiritului uman poate să se facă în trupuri diferite ca sex; într-o viaţă fiind bărbat, în alta femeie. Progresul pare a fi mai accentuat când un spirit a avut o serie de reîntrupări într-un sex, urmată de o altă serie într-un alt sex, şi aşa mereu, pe cărarea lungă a evoluţiei noastre. în general, după 6-7 reîntrupări, trecem în trupuri de sex opus. Aceste forme sexuale sunt determinate de nevoile avansării noastre ori ale reparaţiilor de îndeplinit. Este clar că bărbatul are o serie de calităţi - vigoare fizică, voinţă, curaj, iar femeia are alte calităţi - răbdare, sensibilitate etc. în funcţie de necesitatea dobândirii uneia din aceste calităţi, spiritul e nevoit să se reîntrupeze într-un trup masculin ori feminin.
Şirul reîntrupărilor pe pământ se face până ce spiritul şi-a însuşit tot ce putea învăţa, cerceta şi observa pe această planetă. Când termină şcoala acestui glob pământesc, entitatea spirituală se reîntrupează pe o altă planetă, de un grad superior, unde aerul, apa, mediul, viaţa în general, se prezintă în condiţii superioare. Aici, spiritul va avea posibilitatea să înceapă o altă serie de experienţe, de studii, care îl vor duce la cunoştinţe mai înalte.
Pentru intelege mai bine acest aspect, va invit sa vizualizati acest film : 
http://www.spiritus.ro/video/filme-video/Embed/si_viata_continua.htm

Namaste!

-fragmente " Din tainele Vietii si ale Universului "- Scarlat Demetrescu 










duminică, 27 ianuarie 2013

Si asa a inceput... Povestea mea :)



Cata ordine, cata disciplina si ce legi frumoase domnesc in aceste universuri create de EL.
Cine este EL? ... ma gandesc la asta de cand ma stiu, ma puneam noaptea in pat si ma intrebam cum este Creatorul nostru, oare el stie de mine, ma aude, stie ca ma gandesc la el, dar cel mai adesea ma intrebam cum ar fi daca noi nu am exista, nimic nu ar exista, nici stele, nici planete, atunci ce ar exista ? iar atunci imi spuneam ca este imposibil sa nu existam caci atunci intrebarea gandita de mine nu ar mai exista.. caci nu ar exista un gandior neexistand nimic. O lupta cu mintea pe care o duceam seara de seara pana am crescut ceva mai mare , aproape de liceu si m-am indepartat de astfel de intrebari, caci intrasem deja in forfota societatii si a vietii de adolescenta. Insa mi-am promis mie ca atat cat am sa traiesc o sa aflu cine este Creatorul si de unde am pornit, cine suntem si ce cautam aici?
Cu trecerea anilor, am revenit la mine, m-am cautat si inca nici acum nu m-am gasit, poate doar o mica parte, sau poate nu trebuie sa caut, poate deja sunt si inca nu ma vad... dar cu siguranta totul o sa fie dezvaluit la timpul potrivit.
Si mai toata viata mea am fost dusa la biserica, asta-i nu vorba, asta e pe bune, adica mamei ii placea ca eu sa merg la biserica si o faceam de dragul ei, am crescut intr-un spirit sa spunem crestin- ortodox.
Mi se intamplau chestii bizare la care nimeni din jur nu gasea explicatii.
Deseori cand ma intorceam de la scoala, auzeam in interiorul meu un fel de zumzet, precum sunetul AUM, este un sunet care imi acoperea si mintea intr-un fel si parca era ca o perdea peste vederea mea, caci atunci cand auzeam sunetul, toate zgomotele exterioare isi pierdeau din intensitate.
Imi era complet frica iar mama imi spunea sa zic Tatal nostru si asta faceam, chiar am crezut mult timp ca sunt condusa de cine stie ce spirit malefic, din pacate cat am fost mica am participat pe la biserica la niste sedinte de exorcizare, asa ca ... ajunsesem sa cred ca sunt posedata :))) dar au incetat suntele.
Acum aproximativ un an, am auzit acest sunet din nou si mi-am adus aminte, auzeam sunetul creatiei si intram automat in stare de meditatie, adica in stare alfa, caci noi omenirea lucram pe frecvente beta.
Din perspectiva de acum, am putut sa imi dau seama exact ce simteam atunci si ce placut era sunetul.
Si am fost si atee, dupa terminarea liceului eram in impas, citisem cateva carti din care reiesea ca religia nu este in regula si atunci a inceput lupta, chiar a fost un moment de soc. Nu stiam ce sa mai cred, exista Dumnezeu, nu exista si asa am devenit atee, nu vroiam sa mai cred in nimeni si nimic, insa imi lipsea ceva.
M-am tot gandit dupa cine sa ma ghidez, aveam impresia ca fiecare religie sau carte minte...si atunci am pirvit natura pentru intaia oara cu alti ochi. Am spus ca singura care nu ne tradeaza si care tot timpul la fel, neschimbatoare si vesnica este natura. Asa am inceput sa invat de la pomi, pasari , anotimpuri, stele si soare.
Am vazut ca totul are o ordine, exista un ciclu, nimic nu este de capul lui.
Da!!! Exista ordine in hazard, asa am ajuns sa cunosc ce este spiritualitatea sau doar asa credeam pe atunci.
Anii au trecut, ajunsesem sa citesc cate 3 carti pe saptamana, ca si acum de altfel, niciodata nu am mers la cursuri cu sau despre asa ceva, am crezut ca singura pot sau cu ajutor din lumea celesta.
Si m-au ajutat si ma ajuta tot timpul, imi raspund de fiecare data cand ii intreb, vorbesc de ghizii mei spirituali, ghizi pe care fiecare om ii are fara exceptii si asta nu am invatat din carti, asta o spun din experienta.
Si cateodata mi se pare atat de greu pe acesta planeta, doar pentru ca simt si imi aduc aminte cum era dincolo, aici e atata ura si dezbinare... insa ei mi-au spus ca pe locul intai este sacrificiul si trebuie sa transformam ce e aici in ce e acolo, adica sa aducem raiul pe pamant.
Si majoritatea dintre voi ( cititorii randurilor ) ati venit pentru asta, am venit in grup, unul mare si fiecare piesa trebuie sa isi gaseasca locul in puzzel-ul albastrul-verzui pentru a reintregi Terra.

Namaste !

vineri, 18 ianuarie 2013

Unde plecam in fiecare noapte?... Visam?



La sosirea noptii, omenirea se culca si adoarme. Dar odata cu adormirea trupului fizic, spiritul fiecaruia iese din trup, pentru a-si continua lucrarea spirituala. Catre ziua, spiritul se reintoarce in trupul sau.Toata acesta lucrare trebuie sa ramana nestiuta de omul trupesc. Asadar, unul si acelasi duh are 2 activitati diferite:
1.ziua- prin intermediul trupului fizic
2. noaptea - prin corpul fluidic
Dar de ce duhul coborat in trup nu stie ce a facut in timpul noptii ? Pentru ca nu o permite trupul.
Celulele trupului , intuneca amintirile si omul nu isi mai aduce aminte nimic.


După actul morţii şi al reîntrupării, visul este fenomenul cel mai important din viaţa omului.
Lumea savantă a făcut apel la fel de fel de ipoteze pentru a-şi explica acest fenomen, dar nu a putut să se apropie nici pe departe de adevăratul mecanism al producerii visului, întrucât el, aparţinând lumii fluidice, e imposibil de cunoscut pe cale fizică.
Oricât de fantastice ar fi, visele sunt realităţi ale lumilor fluidice. Iluziile există doar în lumea fizică, deoarece simţurile ne arată una şi adevărul este altul.
Inainte de a intra în analiza fenomenului numit vis, trebuie să reţinem că omul are o stare a sa eternă - starea de spirit liber, când posedă o memorie deplină a trecutului, prezentului şi viitorului.
A doua stare a omului este cea vremelnică, starea de duh întrupat - când nu mai ştie nimic de patria de unde a venit şi nu cunoaşte decât ceea ce aparţine acestei vieţi pământeşti, memoria lui fiind foarte limitată, între aceste două stări se înşiră starea somnambulică, transa şi visul.
In starea somnambulică omul este în legătură şi cu lumea trupească şi cu cea spaţială, în starea de transă duhul omului s-a exteriorizat complet - ceea ce nu are loc în starea somnambulică - fiind în legătură numai cu lumea fluidică, în starea de vis, duhul este exteriorizat, iar corpul vital rămâne în trup.

Divinitatea a orânduit ca omul şi orice animal să doarmă, pentru ca spiritul să-şi trăiască pentru câteva ore viaţa de spirit, fără de care viaţa trupească ar fi deosebit de chinuitoare. După o zi de muncă, omul se culcă şi adoarme. Ce se petrece cu el? De cum a pus capul pe pernă, încetul cu încetul duhul începe să se retragă din temniţa sa, din trupul său. Iată-1 afară la un metru de trup, trăgând după el şi o parte din corpul său vital. O dată ieşit complet din trup, duhul începe să iasă şi din învelişul sau corpul său vital. în acest moment un lucid vede pe pat trupul din care pleacă un fir aflat în legătură cu corpul vital. Apoi din corpul vital pleacă un alt fir, care se leagă de duh - format din scânteia divină înconjurată de toate celelalte învelişuri fluidice.
La deşteptare, omul nu va şti nimic, nu-şi va aminti nimic din tot ce va gândi şi face de acum spiritul înconjurat de corpul său perispiritual.

Starea de somn adânc, fără vise, este starea normală a omului în timpul nopţii, sinonima cu starea de transă.
Dublul vital a fost scos din trup, pentru a fi încărcat cu fluid electric, graţie căruia acest corp eteric va putea conduce ziua următoare funcţiile trupului. O dată ce a fost încărcat, dublul vital este introdus în trup, iar duhul îşi vede de studiile, meditaţiile şi conversaţiile sale cu lumea spaţială.
Spre ziuă, începe visul. Aşadar visul are loc după ce corpul vital a fost reintrodus în trup, iar duhul singur este în afara corpului vital şi al trupului.
Visul poate avea loc şi ziua când dormim. Somnul de zi nu este absolut necesar, ci doar pentru agrement, odihnă sau meditare. în acest timp dublul vital rămâne în trup, iar spiritul hoinăreşte prin împrejurimi.
Visul poate avea loc şi în timpul unei boli trupeşti. In general, durerile trupului nu lasă dublul vital să iasă afară. Cu toate acestea, între anumite momente de aţipire, spiritul scoate puţin afară corpul vital, îl încarcă repede cu fluid vital şi îl reintroduce în trup. După puţin timp îl scoate din nou, îl încarcă şi iar îl bagă la loc. în cazul unor boli grave, duhul iese singur din trup, şi din afară, prin cordonul fluidic, îl încarcă - e drept, greu, foarte greu, dar îl încarcă. In acest caz duhul este ajutat de fraţi cereşti, cu care se consultă, vorbeşte, şi se poate întâmpla ca frânturi din aceasta discuţie să fie exprimate, prin grai, de trupul său.
Cei aflaţi în jurul bolnavului spun ca acesta aiurează. El nu aiurează, ci reproduce fragmentat, incoerent, conversaţia sa cu cei din spaţiu şi de aceea nu este înţeles de cei de faţă.
Către ziuă duhul intră în dublul eteric şi în trupul său. In rezumat, omul trupesc cunoaşte trei stări:
1. Starea de veghe - când duhul şi dublul eteric se află în trup;
2 Starea de somn adânc - când spiritul împreună cu dublul său eteric sunt în afara trupului;
3. Starea de vis - când dublul eteric se află în trup, iar spiritul este în afară. Numai în această
stare au loc visele.

Când omul se deşteaptă - am mai spus şi repet - dublul vital se află deja în interiorul trupului, iar
duhul vine şi se introduce la rândul său în dublul vital. Intre adormirea completă şi starea de veghe există o stare de tranziţie, numită aţipire,încetul cu încetul, duhul se retrage din trup, trăgând după el corpul vital. De acum omul doarme profund. După ce duhul îşi va încărca dublul vital cu fluid, cu forţa electrică necesara pentru douăsprezece ore de funcţionare, îl va introduce în trup. Din acest moment, omul începe să viseze.
Va vedea peisaje din diferite ţări şi ţinuturi, va vorbi cu alte duhuri, despre trecut sau viitor etc,
dar la deşteptare le va uita pe toate. Aceasta e regula!!!
Câteodată, când visul are loc către ziuă şi omul se deşteaptă mai mult sau mai puţin repede după vis, el îşi aminteşte câte ceva. Pentru a-şi aminti pe deplin, condiţia este să se deştepte repede, imediat după vis, ceea ce se poate realiza rugând pe un spirit prieten să-i facă acest serviciu. O data deşteptat, să nu se mişte, să nu deschidă pleoapele, pentru că altfel lumina zilei îl trece complet la viaţa trupească.
Să stea liniştit şi să mediteze asupra visului avut până mai admeaon. Apucând de un capăt al visului şi trăgând cu mintea mereu de el, visul pare că se desface ca de pe un mosor, şi încetul cu încetul îl reconstituie.
In modul acesta, toate ideile şi imaginile culese de duh -neavând timp să se risipească în spaţiu - sunt transmise dublului eteric. Din corpul vital, imaginile trec în sistemul cerebral şi prin el omul îşi conştientizează şi memorează tot visul.

Visele sunt necesare omului. Uneori duhul are nevoie ca ego-ul - personalitatea prin care s-a întrupat şi constituie conştiinţa sa în (starea de veghe - să ştie ceva, cât de cât, din cele ce trebuie să facă în viaţa terestră actuală. în acest scop, duhul provoacă un vis, pentru ca tot el - prin intermediul ego-ului, care îi oferă coiiştiinţa de veghe când" va fi în trup - să aibă presentimente vagi despre evenimentele ce vor urma, despre faptele pe care trebuie să le facă şi despre cele de care trebuie să se ferească.
Am spus că omul spirit are un program de urmărit. Ca să se ţină pe acest drum şi să nu greşească, el trebuie să aibă, cât de dât, indicaţia drumului său. Pentru a avea în vedere calea ce o are de urmat, duhul face astfel ca înkăşi vehicolul său să înregistreze, sub formă de vis simbolic, cărarea pe care îi vor fi aşternute flori sau ghimpi, bucurii sau supărări.



Lumea crede că visul este ceva întâmplător, o fantezie fie a celulelor cerebrale, fie a retinei, fie a „psihicului" său. Nu, nu este aşa. Visul este o producţie voită a duhului, a stăpânului trupului, sau a altor duhuri, care vor să transmită ceva iubitului lor întrupat.

Deşi viaţa pare a se scurge fără nici o continuitate între lumea noastră şi a voastră, adevărul este  că între viaţa trupească în stare de veghe şi viaţa de spirit liber este o continuă curgere, fără cea  mai mică întrerupere, căci între aceste două lumi, îmbinate una în alta, există o legătură indisolubilă, a cărei funcţionare lumea neştiutoare de adevăruri cereşti nu o cunoaşte.
Pentru omul simplu viaţa trupească e o fericire. Pentru duhul superior, coborât în trup, viaţa pur trupească este un chin al neştiinţei şi întunericului. Atunci Divinitatea a orânduit viaţa de duh exteriorizat din timpul nopţii, al somnului.Omul simplu e un cvasi-animal. El nu trebuie să fie stingherit din cursul vieţii sale, nu trebuie să ştie că tot ce spune şi face este auzit şi văzut de cei din lumea spaţială. Ar fi îngrozit ştiindu-se
observat, urmărit în toate actele şi gândurile sale. Viaţa nu i s-ar mai desfăşura în libertate, după deplina sa înclinare. Prin urmare, Divinitatea, în nemărginita Ei înţelepciune, a socotit că omenirea, în general, trebuie lăsată în necunoaşterea lumii spirituale; cunoaşterea Cerului constituind doar privilegiul celor puţini.

Noi suntem o piedică pentru animalul din om. însuşi duhul inferior declară că el nu vrea - ca om trupesc - să ştie de lumea sa spirituală. Cei mulţi nu cred în existenţa spiritului, a vieţii spirituale, şi nu le plac cunoştinţele lumii cereşti, duhurile lor fiind încă pe treptele inferioare ale scării evoluţiei spirituale.

Cele mai multe vise par a fi irealităţi, pentru că duhul nu are permisiunea să construiască un vis concret, imaginativ-real. Aceste reprezentări enigmatice vor dura mii de veacuri, până când omenirea va ieşi din starea morală şi intelectuală înapoiată, până când se va ridica pe treptele superioare ale înţelegerii şi conştiinţei, când voinţa nu îi va mai permite să se abată din calea armoniei divine, stabilită din veşnicie în tot universul.

Fragmente din " Din tainele vietii si ale univesrului ( Comunicari din Cer)- Scarlat Demetrescu "
Cartea online : http://www.scribd.com/doc/16332763/Scarlat-Demetrescu-Din-tainele-vieii-i-ale-universului









miercuri, 9 ianuarie 2013

Asteptam ceva?



Se pare ca asteptam ca ceva sa se intample, dragilor, se intampla in interior, si cu cat se va intampla asta la mai multa lume poate atunci o sa vedem si ceva schimbari in lumea exterioara.
Pentru unii viata merge inainte, pentru altii viata nu mai poate sa mai "mearga" asa ca, au ajuns la limita iar unii doar traiesc si mai sunt cei care iubesc totul.
Nici una dintre alegerile de mai sus nu este buna sau gresita, este doar alegere.
Cu siguranta, fiecare dintre noi in viata trebuie sa ne aflam la unul dintre aceste nivele, pentru a putea ajunge la urmatorul punct si pentru experienta in sine.
Ce frumoasa e viata in trup imi spun cateodata ! De parca as stii cu adevarat cum este fara... am uitat, e drept, insa emotiile si sentimentele care ma coplesesc atunci cand gandesc la lumea de dincolo de val, sunt fara cuvinte.Fiecare suflet din acest vast Univers, trebuie sa experimenteze viata in trup adica lumea materiala intr-una dintre miile de planete existente, nu exista exceptii de la acesta regula, care este data de Tatal Prim.
De ce, poate va intrebati ? Cu totii stim cum e cu teoria si o invatam, insa practica se face aici, in materia densa.In lumile eterice, incercam sa ne intelegem Tatal si creatia lui, dar practica si greul se duce aici.
Insa planetele sunt de grade diferite, a noastra -Geea, este o scoala a suferintei, acesta este Lectia pe care o invatam aici, fie ca vreti sa credeti fie ca nu. Voi ati ales asta si este pentru cresterea voastra spirituala, una dintre cele mai dure lectii dar cine ajunge la absolvirea ei, sigur va fi rasplatit.
Scoala acesta nu se face in 2 vieti, se face in mii de intrupari, timp oricum nu exista, asa ca avem tot timpul din lume sa absolvim, oricum in final cu totii trebuie sa ajungem acolo, unii mai devreme altii mai tarziu, fiecare la timpul lui.Insa, nu toti dupa planeta acesta, sunt veniti la lectii aici, mai sunt unii care deja au absolvit de mult acesta lectie pe alte planete si au cerut permisiunea sa vina sa ii ajute pe ceilalti chiar daca stiau ca nu este deloc usor,insa din iubire si pentru iubire s-au sacrificat. Draga noastra planeta si-a cam terminat ciclul de suferinta si ar dori sa treaca la o alta etapa de viata, cea a intelegerii, iubirii, compasiunii si a pacii.
Ea a trecut, poate inca nu in totalitate, insa cei de la suprafata inca se mai gandesc sa se razboiasca putin, sa mai experimenteze neajunsurile, fricile, ura,etc.
Asadar sufletele care aleg asta, trebuie sa se hotarasca impreuna cu ghidul lor, pe care planete se vor duce, caci Terra nu le va mai putea sustine.
Nu se va intampla totul dintr-o data, totul se petrece treptat si echilibrat.
Ma gandesc la ce orase superbe vom avea, pline de verdeata, flori, pasari colorate, culori aprinse, cladiri albe din marmura si cristal iar guvernatori pe masura, care ne vor dori doar binele, banii vor fi de domeniul trecutului, vom munci din placere, dar pana atunci... trebuie sa creati acesta, multi dintre cei care citesc aceste randuri, au venit sa experimenteze asta, poate pentru prima data, poate sa o repete, cum creem concret in lumea materiala?
Nu stiti de unde sa incepeti? cheia este " fara frica " , nu exista gresit si corect.
Aveti grija de propria bucatica de viata, nu intristati oamenii din jur, iubiti tot si iubiti-va pe voi.
Din iubire venim, cu iubire traim, in iubire plecam.

Namaste !