miercuri, 29 mai 2013

Nirvana- locul in care mergem imediat dupa moarte



SUZANA: Dacă noţiunea noastră despre rai şi iad este atât de diferită de ceea ce sunt ele cu adevărat, care este scopul Nirvanei?
MATEI: Scopul ei iniţial a fost diferit de cel de acum - care este,în primul rând. de a sluji drept un loc unde se locuieşte şi se învaţă. In acest context, ea este casa în care sufletele stau între întrupările de pe Pământ dar ea serveşte si altor scopuri foarte importante.Atunci când au fost create prima dată forme de viaţă cu inteligenţăşi conştiinţă, nu a fost nevoie ca un asemenea tărâm să existe. Ştim că,în acea etapă, îmbătrânirea nu exista, aşa că moartea fizică din cauza„bătrâneţii" nu era o idee de luat în consideraţie. Nevoia pentru ca să existe un loc ca Nirvana, sau altele similare, a pornit de la bătălia cosmică dintre forţele întunecate şi forţele luminii. Fiinţele de lumină şi-au dat seama că era nevoie să existe nişte raiuri sigure pentru sufletele lor rănite sau epuizate, care deveneau pradă uşoară pentru forţele întunericului şi au creat multe tărâmuri ca acesta pentru a proteja şi păstra spiritele înrudite, plăpânde, sau în recuperare.Trebuie să menţionez că lumină  înseamnă înţelepciune, iubire şi puterea iubirii, iar  întuneric înseamnă, absenţa acestora.
Altfel spus, estevorbă despre laturi opuse, respectiv folosirea în sens pozitiv sau negativa energiei - forţa ds viaţă ă tot ceea ce a fost creat vreodată. Cele două forţe opuse sunt în război, încă de când primele fiinţe înclinate înspre întuneric şi-au folosit liberul arbitru pentru a crea şi prolifera negativitatea în universul nostru;
SUZANA: Matei, nu sunt sigură că te-am auzit corect. Ai spus că există mai multe locuri gen Nirvana şi că ele au fost create de către puteri diferite de Dumnezeu?
MATEI: După câte ştiu eu, există un singur loc numit Nirvana, dar există multe raiuri cu acelaşi scop. Acesta este, în primul rând, pentru sufletele care sunt îri tranziţie de pe Pământ - dar şi alte lumi îşi au tărâmurile
lor pentru locuitorii neîntrupaţi. în toate cazurile, eu mă refer la tranziţia dintr-o viaţă fizică trecută imediată, la o viaţă în care nu există trup fizic. Multe suflete de aici provin din vremuri foarte vechi şi şi-au petrecut multe vieţi în locuri diferite de planeta Pământ, chiar şi în alte galaxii.Mamă, viaţa umană inteligentă nu-şi are originea pe Pământ. Ea a fost introdusă aici prin reamplasarea fizică a făpturilor din alte sisteme planetare şi a programelor ior de populare, într-un moment crucial din evoluţia rasei rădăcină umane de pe Pământ. Astfel, din punct de vedere al strămoşilor noştri, CU TOŢII suntem extraterestri pe Pământ, chiar şi în timpul vieţilor noastre pe această planetă!Cât despre crearea tuturor acestor tărâmuri cereşti, foiţele care le-au creat au fost tară discuţie de la Dumnezeu.
Ca este un dar de la Creator sau de ia Dumnezeu, liberul arbitru implică un aspect primordialde a se manifesta numai în unire cu El. Capacitatea creatoare a unui individ nu este niciodată separată de cea a lui Dumnezeu.Sufletele nu sunt niciodată separate de Dumnezeul   Nirvana şi tărâmuri similare sunt manifestări ale îngerilor şi ale descendenţilor lor, care sunt entităţi superioare pe care ei le-au co-creat, de asemenea, împreună cu Dumnezeu. Prin urmare, vezi cum astfel de locuri de plasament protejate, de recuperase, cum ar fi Nirvana, au apărut din acest nivel mai jos de luare a deciziei şi de capacitate co-creatoare.
SUZANA: Ce vrei să spui? Nirvana este o „materializare"?
MATEI: Materializare sau creaţie, dacă vrei, este atât procesul, cât şi produsul unui efort creator unit al Creatorului, sau Dumnezeu, împreună cu orice suflet care foloseşte elementele universale drept materiale de construcţie.In cadrul procesului, mai întâi apare ideea, sau viziunea, apoi dorinţa intensă de a pune acea idee în practică şi apoi efortul necesar pen-ru a face acest lucru.
 Procesul de materializare are ca rezultat produsul- care este o materializare.
Aşa cum acest tărâm este o materializare, tot aşa este şi Pământul.
Tot aşa sunteţi şi voii Totul  în univers - de la o galaxie până la o ghinda sau la un avion cu reacţie  este o materializare. Capacitatea creatoare a tuturor fiinţelor, fie că trăiesc în trup sau în spirit, îşi are originea în Creator.
Prin urmare, nu există separaţie între Creator, sau Dumnezeu,  si orice alt" co-creator - aşa cum nu există separaţie între Dumnezeu, sau Creator, şi tot ceea ce a fost vreodată creat.Mamă, ştiu că am tot trecut de la „Dumnezeu" la „Creator" şi înapoi, ca şi când ar fi unul şi acelaşi lucru. Ele nu sunt. Te-am derutat doar,încercând să-ţi explic lucrurile în cadrul capacităţii tale de înţelegere, iar tu cunoşti doar o singură „fiinţă supremă", pe care o numeşti Dumnezeu.Dar puterea supremă din cosmos - fiinţa omnipotentă, omniscientă,totul, EU SUNT. sau orice alt nume l-ai da lui Dumnezeu - de fapt este Creatorul.în momentul „big-bang-ului"  denumire dată, uneori, primei diviziuni a Creatorului - s-a creat tărâmul cel mai înalt ai îngerilor,arhanghelii. Acolo sălăşluieşte energia Christică.Această, diviziune nu a însemnat o diminuare a esenţei Creatorului, ci o împărţire proporţională a puterilor  chiar dacă întregul rămnea la fel. Arhanghelii nu au substanţă - ei sunt doar iubire pură, exprimată ca lumină. Eoni mai târziu, împreună cu Creatorul, arhanghelii au creat următorul nivel de îngeri  care erau, de asemenea, numai lumină şi aveau partea lor proporţională din puterile Creatorului.în cea de-a treia etapă a creaţiei, fiinţele angelice, împreună cuCreatorul au făcut forme de viaţă potenţiale  ceea ce înseamnă că,acum, manifestările puteau fi materiale sau dezîntrupate. Ei au creat uni-versurile care, combinate, înseamnă cosmosul  cu toate trupurile lor celeste şi cu alţi,dumnezei' care au plecat ca să conducă şi să cocreeze tot ce înseamnă viaţă în cadrul universurilor.Unul dintre aceşti ,dumnezei' a devenit conducătorul universului nostru  şi multe religii de pe Pământ îl numesc Dumnezeu. Proporţional, El are toate puterile Creatorului, iar în acest univers conduce având caracteristicile atribuite Lui de drept. Şi chiar dacă ne referim la El ca la„Tatăl" şi folosim pronume la masculin, Dumnezeu înseamnă totalitatea iubirii şi luminii care nu are gen.
SUZANA: Matei, ştiu că încerci să explici toate acestea cât poţ ide simplu, dar mai e nevoie de câteva întâlniri. înainte ca eu să pot înţelege suficient pentru a-ţi pune întrebări pertinente.
MATEI: înţeleg, mamă. A fost o vreme când oamenii de pe Pă-mânt ştiau tottr despre legătura dintre Dumnezeul lor şi Creator, ca şi despre manifestarea şi viaţa de pe acest tărâm.
Pe vremea aceea exista o trecere continuă între aici şi acolo în ambele direcţii şi o legătură telepatică constantă.Acolo, pe Pământ, voi aţi uitat toate acestea - cunoaşterea a fost suprimată de către forţele întunecate. Ele nu pot schimba adevărul, ele pot doar să încerce sâ-l ascundă de voi.
Dar, tot aşa cum fizica voastră a dovedit, matematic, continuum timp/spaţiu, în cadrul aceloraşi legi universale, se poate dovedi şi legătura noastră inseparabilă.

fragment din " Matei, vorbeste-mi despre rai " 

marți, 14 mai 2013

Apariţia omului pe pământ





In vremurile îndepărtate ale existenţei acestui glob, după ce a apărut toată seria de plante şi animale, îşi făcu apariţia şi omul. înfăţişarea lui era mult deosebită de a omului de azi.
Ce uşor e de gândit şi zis: A apărut omul. Dar cine îşi poate închipui ce operă grandioasă a fost crearea trupurilor primilor oameni. La timpul oportun, au coborât din Soare strălucite duhuri îngeri constructori, care, prin cunoştinţele lor savante, au materializat din materia Pământului mai multe trupuri umane, şi după ce le-au desăvârşit trupeşte, s-au întrupat chiar ele în aceste forme umane. S-au creat astfel mai mulţi indivizi, care au

trăit ca oameni, ducându-şi existenţa până la adânci bătrâneţi, fiind supuşi tuturor legilor omeneşti, deci şi procreării.Pe când primele forme umane au fost creaţii - sau, mai exact, adevărate materializări - spiritele
solare următoare s-au întrupat în trupurile produse de precedenţii generatori umani.
După o serie de generaţii, constructorii solari au părăsit Pământul, după moartea trupului lor, întorcându-se la centrul solar, de unde au coborât. Ca descendenţi ai lor, au urmat la întrupări îngerii planetari, constituind pe pământ o lume divină, pentru că deşi erau oameni, totuşi se bucurau de facultatea mediumică de a vedea şi auzi lumea duhurilor. Oameni trupeşti erau, şi totuşi aveau puterea duhurilor. în fine, a sosit timpul retragerii îngerilor tereştri şi au urmat la întrupare, în trupul noului prunc, duhurile umane.
Astfel s-a născut omul veritabil, trup animat de un duh uman. Dar ce simplu, ce neştiutor era acest om!
Era un cvasi-animal. înţelepciunea marilor duhuri constructoare ale centrului solar a hotărât ca, mii şi mii de ani, să trăiască încă printre aceşti sălbatici un mare număr din lumea duhurilor angelice. întrupându-se ca oamenii, îngerii îşi conduceau şi instruiau nefericiţii lor fraţi ignoranţi.
Prin urmare, la acea vreme lumea terestră era formată, în majoritate, din duhuri umane, iar printre ele se aflau întrupaţi şi îngerii. Azi, lumea întrupată, în majoritate, este animată de duhuri umane.
Pe măsură ce omul progresa mental şi era în stare să se conducă singur, lumea angelică solară se retrăgea, până n-a mai rămas întrupat pe pământ nici un înger solar. Azi îngerii solari mai vin la întrupare, în misiuni, când au de îndeplinit crearea unor curente noi de idei, care să ducă omenirea cu un pas mai departe pe drumul evoluţiei.
Au trecut mii de veacuri, iar trupul omului s-a micşorat, dar a devenit mai complex şi mai fin, mai ales sistemul său cerebral. Graţie acestui minunat instrument, duhul poate face descoperiri noi, lărgindu-şi mereu câmpul cunoştinţelor umane. Pe când înainte îşi ducea o viaţă cvasi-animală, muncind şi folosindu-şi mintea numai pentru împlinirea năzuinţelor animale, acum mintea omului scotoceşte adâncul mărilor şi al cerurilor, asociază ideile, le combină în fel şi fel şi deduce adevăruri noi. Un număr foarte redus de oameni, îndrăznesc să se înalţe de la preocupările pur materiale în speculaţii metafizice şi metapsihice, deci în sferele spiritualităţii.
Veacurile se scurg, trupul se va perfecţiona, duhul dispunând de instrumente din ce în ce mai bune.
Dar vine şi vremea declinului, când urmează o uşoară degenerare, accentuată în decursul timpului.
Ca urmare, duhul va suferi, căci îşi va exercita mai greu facultăţile înalte, având un instrument din ce în ce mai imperfect. Totul se naşte, evoluează şi moare, pentru a se desăvârşi.

fragmente din " Din tainele vietii si ale universului" - Scarlat Demetrescu