După cum şi ştiinţa a descoperit, materia este energie solidificată care vibrează cu o frecvenţă anume. Fiecare aspect al universului este format din energie. Tehnologia Pământeană nu este încă capabilă să măsoare anumite dimensiuni ale realităţii. Dacă aţi deţine această abilitate aţi descoperi un număr infinit de porţi în timp, spaţiu şi dimensiuni. Pentru moment, vom explora cele şapte nivele.
PRIMA DENSITATE: Conştienţa ca şi un punct; Materia fizică.
Acest nivel al frecvenţei este fundamental. El asigură materia şi energia necesară creării atomilor şi moleculelor. Formele primare, de exemplu mineralele şi apa, operează la această frecvenţă a primei
densităţi. Oamenii sunt de asemenea aliniaţi cu aceasta. Ea formează codul fundamental al genelor.
A DOUA DENSITATE: Conştienţa ca şi o linie; Materia biologică; Dezvoltarea identităţii de grup sau de specie.
Conştiinţa exprimată prin vibraţia de densitatea a doua nu are conştienţă de sine (sau ego). Majoritatea speciilor din regnul plantelor sau animalelor fac parte din această categorie; cu toate acestea, plasarea lor în această densitate este influenţată de mulţi alţi factori, inclusiv prezenţa
sau absenţa ego-ului.
A TREIA DENSITATE: Conştienţă volumetrică; Ego; Pierderea identităţii de grup, dezvoltarea identităţii individuale; Capacitatea de reamintire a trecutului şi prezicere a viitorului păstrând simţul
momentului prezent.
Aceasta este densitatea în care se încarnează toate fiinţele umane. Ea este o vibraţie care crează iluzia separării, fiind prin urmare o provocare în calea trezirii. În prezent umanitatea se află într-o perioadă de tranziţie catre realitatea de dimensiunea a patra, proces care poate fi observat urmărind numeroasele schimbări prin care trece rasa umană.
Aceasta este frecvenţa în care există cel mai mare grad de separare faţă de Întreg. Aici sunt învăţate multe lecţii despre integrare. Acesta este cel mai intens nivel în care se cultivă creşterea în interiorul Sinelui. Cetaceele (delfinii şi balenele) se află în prezent în densitatea a 3-a şi a 4- a, făcând odată cu omenirea saltul în afara celei de-a 3-a densităţi. Conştiinţa primatelor există de asemenea în densitatea a 3-a. Evoluţia primatelor devine din ce în ce mai vizibilă, în timp ce putem observa câteva caracteristici despre care s-a considerat că aparţin doar oamenilor (cum ar fi de exemplu limbajul şi comportamentele patologice).
A PATRA DENSITATE: Conştiinţă volumetrică extinsă; Superconştiinţă; Reintegrarea identităţii de grup fără pierderea identităţii ego-ului. Odată cu creşterea vibraţiei, percepţia trecutului, prezentului şi a viitorului devine mai fluidă; fiind prezentă abilitatea de a interacţiona cu realităţi multidimensionale şi cu multidensităţi; Conştiinţa orientată negativ devine mai dificil de păstrat.
În prezent, pe Pământ, realitatea de densitatea a patra se suprapune peste cea a densităţii a treia. În ceea ce priveste umanitatea, acest lucru se manifestă prin dorinţa crescută de unitate, pace şi iubire
necondiţionată, aflată în opoziţie cu iluzia separării care caracterizează densitatea a treia. Ritmul vibratoriu al realităţii unei persoane este accelerat, prin urmare ea se va confrunta cu problemele personale într-o manieră mult mai rapidă şi mai intensă. Este uşor de văzut acest lucru dacă ne uitam la miile de indivizi de pe Pământ care se află în terapie şi în programe pentru eliminarea dependenţelor de anumite substanţe; dacă ne uitam la cei care se angajează în programe sociale pentru ajutorarea planetei. Aceasta este frecvenţa responsabilităţii. Aceasta este frecvenţa în care un individ începe să îşi reamintească codul Liberului Arbitru. Ea este ultima frecvenţă în care corpurile fizice sunt un mijloc de manifestare a conştiinţei. Din acest motiv, multe civilizaţii aleg să petreacă lungi perioade de timp în această densitate.
A CINCEA DENSITATE: Conştienţa existenţei “eu-lui” ca şi identitate de grup. Nu există limite impuse de timpul liniar. În această densitate conştiinţa începe să se trezească faţă de moştenirea sa. Aceasta este densitatea înţelepciunii. În timp ce o conştiinţă îşi trezeşte înţelepciunea interioară, deseori doreşte să o împartă cu cei aflaţi în densităţiile mai joase. Mulţi din acest tărâm aleg să
devină ghizi pentru alte conştiinţe. O fiinţă de densitatea a cincea începe să se unească cu familia sa de conştiinţă (“suprasuflet” sau “sine înalt” dacă doriţi). Aceasta este prima densitate în care este experimentată orientarea nonfizică.
A ŞASEA DENSITATE: Conştienţa ca însăşi dimensiunea.
Aceasta a fost deseori numită “Conştiinţa Cristică”, datorită faptului că se manifestă printr-o frecvenţă apropiată de cea a lui Hristos sau a lui Buddha. Din această frecvenţă apare reamintirea totală, astfel încât o fiinţă începe să îşi asume responsabilitatea mai degrabă pentru Întreg decât
pentru Sine. Procesul emulării Sinelui şi a Întregului devin unul şi acelaşi lucru.
A ŞAPTEA DENSITATE: Conştienţa ca experienţă multidimensională;
Identitate ca Structură de grup (Complex al Memoriei Sociale). Aceasta este frecvenţa Unităţii totale sau a Integrării. Cei care vibrează la această frecvenţă sunt cufundaţi în identitatea lor, devenind un
întreg al conştiinţei de masă. Ei îi atrag pe cei aflaţi în alte densităţi şi asigură o direcţie a curentului natural către integrare.
Microcosmosul mereu va fi o reflexie a macrocosmosului. Acest fapt este vizibil dacă ne uitam la “sincronicitatea” prin care structura atomică este o reflexie a structurii unui sistem solar. La fel se întâmplă în procesul de fragmentare a unor porţiuni din Întreg în fiinţe individuale, sau grupuri
de suflete.Procesul fragmentării sufletului este asemanător, într-o oarecare măsură, cu teoriile Freudiene despre sine, eu şi supraeu. Ca fetus, sufletul prezintă o conştiinţă a primei dimensiuni. În acel moment, sufletul este conştient de sine prin conexiunea sa intimă cu mediul înconjurător. Din
punct de vedere fizic, el este o îmbinare de coduri ADN care au posibilitatea de a deveni o fiinţă umană conştientă. Deoarece Freud nu a aplicat această ipoteză asupra dezvoltării prenatale, nu poate fi realizată o corelaţie. Dacă ar fi ajuns la un model prin care să arate relaţia fetusului cu
mediul, atunci acesta ar fi fost o descriere a primei densităţi.
Atunci când copilul se află în primii doi ani de viaţă, el sau ea începe să dezvolte o conştiinţă de densitatea a doua. Astfel, copilul începe să perceapă o separare între sine şi mediu iar dorinţele sale sunt externalizate. Încă este oarecum păstrată o perspectivă egocentrică, aceasta fiind în strânsă legătură cu dezvoltarea eu-lui. Diferenţa dintre orientarea copilului către a doua densitate şi orientarea către cea de-a treia, este dată de lipsa unei abilităţi specifice prin care el este capabil să
facă diferenţa între sine şi mediu. Începând cu al doilea an de viaţă, conştiinţa de densitatea a treia
devine principalul său teren de manifestare. În această perioadă se realizează dezvoltarea ego-ului, iar copilul devine conştient de faptul că este un individ separat. Aceşti ani sunt cruciali în formarea copilului, putându-se observa că în cazurile în care dezvoltarea lui este perturbată (prin intermediul abuzurilor de exemplu) personalitatea poate fi fragmentată, creând probabil disfuncţii mai târziu în viaţă. Mulţi indivizi îşi păstrează orientarea către densitatea a treia de-a lungul întregii lor vieţi.
Dezvoltarea supraeului, sau a conştienţei lărgite, este o caracteristică tipică densităţii a patra. Oamenii au posibilitatea de a dezvolta acest aspect al lor. Aceasta este o reintegrare a fragmentării
personalităţii care apare prin naştere, cât şi un proces de integrare la un nivel spiritual. În timp ce rasa umană începe să se îndrepte cu paşi mai hotărâţi către conştiinţa de densitatea a patra, se presupune că acest proces de fragmentare al personalităţii va deveni mai puţin vizibil; iar copiii
probabil că vor începe să prezinte caracteristici ale densităţii a patra într-un stadiu mai timpuriu al dezvoltării lor, şi le vor păstra pe toată durata vieţii lor.
În perioada copilăriei un individ învaţă cum să se adapteze şi să se integreze într-o structură realistă. Dacă un individ nu reuşeşte acest lucru (de exemplu în cazurile de abuz) deseori vor apărea tulburări psihologice în perioada când el devine matur. Cazurile patologice de genul Tulburare
de Identitate Disociativă (Sindromul Personalităţiilor Multiple) pot apărea deoarece procesul natural de integrare a personalităţii în dimensiunea tridimensională nu a fost realizat satisfăcător în perioada copilăriei. Unele civilizaţii extraterestre au învăţat să identifice şi să transforme începuturile
tulburărilor patologice din timpul copilăriei, şi prin urmare nu au astfel de cazuri la indivizii maturi.
Dacă este înţeles faptul că indiferent cât de mult se fragmentează un individ (fie la nivelul sufletului fie la cel al personalităţii), calea dereîntoarcere mereu va fi realizată prin intermediul integrării, el sau ea nu va pierde niciodată din vedere scopul. În acest caz, putem merge din nou acasă.
Namaste
fragmente din " Prisma din Lira " - http://www.scribd.com/doc/85736769/Prisma-Din-Lira
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu