După actul morţii şi al
reîntrupării, visul este fenomenul cel mai important din viaţa omului.Lumea
savantă a făcut apel la fel de fel de ipoteze pentru a-şi explica acest
fenomen, dar nu a putut să se apropie nici pe departe de adevăratul mecanism al
producerii visului, întrucât el, aparţinând lumii fluidice(eterice), e
imposibil de cunoscut pe cale fizică.Oricât de fantastice ar fi, visele sunt
realităţi ale lumilor fluidice. Iluziile există doar în lumea fizică, deoarece
simţurile ne arată una şi adevărul este altul.Inainte de a intra în
analiza fenomenului numit vis, trebuie să reţinem că omul are o stare a sa eternă
-starea de spirit liber, când posedă o memorie deplină a trecutului,
prezentului şi viitorului. A doua stare a omului este cea vremelnică, starea de
duh întrupat - când nu mai ştie nimic de patria de unde a venit şi nu
cunoaşte decât ceea ce aparţine acestei vieţi pământeşti, memoria lui fiind
foarte limitată. între aceste două stări se înşiră stareasomnambulică, transa şi visul.
In starea somnambulică omul este în legătură
şi cu lumea trupească şi cu cea spaţială. în starea de transă duhul omului s-a
exteriorizat complet - ceea ce nu are loc în starea somnambulică - fiind în legătură
numai cu lumea fluidică, în starea de vis, duhul este exteriorizat, iar corpul
vital rămâne în trup.
Divinitatea a orânduit ca
omul şi orice animal să doarmă, pentru ca spiritul să-şi trăiască pentru câteva
ore viaţa de spirit, fără de care viaţa trupească ar fi deosebit de
chinuitoare. După o zi de muncă, omul se culcă şi adoarme. Ce se petrece
cu el? De cum a pus capul pe pernă, încetul cu încetul duhul începe să se retragă
din temniţa sa, din trupul său. Iată-l afară la un metru de trup,trăgând
după el şi o parte din corpul său vital. O dată ieşit complet din trup, duhul
începe să iasă şi din învelişul sau corpul său vital, în acest moment un lucid
vede pe pat trupul din care pleacă un fir aflat în legătură cu corpul vital.
Apoi din corpul vital pleacă un alt fir, care se leagă de duh -format
din scânteia divină înconjurată de toate celelalte învelişuri fluidice.
La deşteptare, omul nu va şti
nimic, nu-şi va aminti nimic din tot ce va gândi şi face de acum spiritul
înconjurat de corpul său perispiritual.
Dublul vital a fost scos din
trup, pentru a fi încărcat cu fluid electric, graţie căruia acest corp eteric va
putea conduce ziua următoare funcţiile trupului.
O dată ce a fost încărcat, dublul vital este introdus
în trup, iar duhul îşi vede de studiile, meditaţiile şi conversaţiile sale, cu
lumea spaţială.Spre ziuă, începe visul. Aşadar visul are loc după ce corpul
vital a fost reintrodus în trup, iar duhul singur este în afara corpului vital
şi al trupului.Visul poate avea loc şi ziua când dormim. Somnul de zi nu este
absolut necesar, ci doar pentru agrement, odihnă sau meditare. în acest timp
dublul vital rămâne în trup, iar spiritul hoinăreşte prin împrejurimi.
In rezumat, omul trupesc
cunoaşte trei stări:
1.Starea de veghe- când
duhul şi dublul eteric se află în trup;
2.Starea de somn adânc- când
spiritul împreună cu dublul său eteric sunt în afara trupului;
3.Starea de vis -când dublul
eteric se află în trup, iar spiritul este în afară. Numai în această stare au
loc visele.
Incetul cu încetul, duhul se
retrage din trup, trăgând după el corpul vital.
De acum omul doarme profund.
După ce duhul îşi va încărca dublul vital cu fluid, cu forţa electrică necesara
pentru douăsprezece ore de funcţionare, îl va introduce în trup. Din acest
moment, omul începe să viseze.Va vedea peisaje din diferite ţări şi ţinuturi,
va vorbi cu alte duhuri, despre trecut sau viitor,dar la deşteptare le va uita pe toate.
Aceasta e regula. -Câteodată,
când visul are loc către ziuă şi omul se deşteaptă mai mult sau mai puţin
repede după vis, el îşi aminteşte câte ceva.
Pentru a-şi aminti pe
deplin, condiţia este să se deştepte repede,imediat după vis, ceea ce se poate
realiza rugând pe un spirit prieten să-i facă acest serviciu.
O data deşteptat, să nu se
mişte, să nu deschidă pleoapele, pentru că altfel lumina zilei îl trece complet
la viaţa trupească. Să stea liniştit şi să mediteze asupra visului avut.
Apucând de un capăt al visului şi trăgând cu mintea mereu de el, visul pare că
se desface ca de pe un mosor, şi încetul cu încetul îl reconstituie.
In modul acesta, toate
ideile şi imaginile culese de duh –neavând timp să se risipească în spaţiu
- sunt transmise dublului eteric. Din corpul vital, imaginile trec în sistemul
cerebral şi prin el omul îşi conştientizează şi memorează tot visul.
Fiind o materie vie, dublul
vital are capacitatea să înregistreze direct toate impresiile vizuale,olfactive
sau auditive venite din lumea exterioară. Aşadar, în afară de duh sau
fiinţa noastră spirituală, şi dublul vital constituie un suport de înregistrare
al fenomenelor din afara trupului omenesc. Acest corp eteric, sau dublu vital -
care ne împiedică ziua să ştim ce am făcut noaptea sau ce cunoaştem din alte vieţi
- înregistrează cunoştinţe ziua, când spiritul se află în trup, şi
înregistrează cunoştinţe noaptea,când
duhul este în afara trupului.
Prin urmare,corpul vital
este o arhivă păstrătoare de cunoştinţe.
El reprezintă
„subconştientul" ştiinţei voastre terestre.Pe lângă materia memorială a
duhului şi în dublul vital se imprimă, sub formă de simboluri,tot ce a aflat
duhul în timpul nopţii despre viitorul său apropiat, despre evenimentele prin
care va trece, iar la deşteptare „subconştientul" - nefiind prin sine
însuşi inteligent, cugetător ca duhul sau stăpânul său - nu le poate traduce
limpede, decât sub formă de presentiment, de presimţire că va fi ceva, că
stăpânului său i se va întâmpla ceva, dar ce anume, nu ştie. Dublul vital fiind
doar un înregistrator, fără să posede o inteligenţă, nu poate
reproduce decât inconştient şi vag, ceea ce a reţinut sau memorat.
Datorită dublului vital se
construiesc visele. Visul poate să însemne ceva pentru om şi poate să nu-i
arate nimic. Dacă de exemplu un spirit superior trebuie să joace
într-o întrupare a sa rolul
unui biet cioban, potrivit rangului său, el poate avea noaptea conversaţii
cu alte duhuri, poate călători sau vizita diferite regiuni terestre sau spaţiale.
La deşteptare îşi va'aminti ceva, dar atât de neînţeles pentru
mintea lui simplă din actuala viaţă terestră, încât visul nu-i va spune nimic.
Aşadar, visul reprezintă
uneori ceva şi alteori nimic - pentru cel care a visat.
De multe ori o persoană
incultă, pusă în stare de transă, ne uimeşte prin cunoştinţele
sale de chimie, fizică şi astronomie. De unde le scoate? Din adâncul arhivei
sale spirituale, pentru că este o entitate superioară în lumea spaţiilor.
Visele sunt necesare omului.
Uneori duhul are nevoie ca ego-ul - personalitatea prin care s-a întrupat şi
constituie conştiinţa sa în (starea de veghe - să ştie ceva, cât de cât, din
cele ce trebuie să facă în viaţa terestră actuală. în acest scop, duhul
provoacă un vis, pentru ca tot el - prin intermediul ego-ului, care îi oferă constiinta
de veghe când" va fi în trup - să aibă presentimente vagi despre
evenimentele ce vor urma, despre faptele pe care trebuie să le facă şi despre
cele de care trebuie să se ferească.Am spus că omul spirit are un program
de urmărit. Ca să se ţină pe acest drum şi să nu greşească,
el trebuie să aibă, cât de dât, indicaţia drumului său. Pentru a avea în vedere
calea ce oare de urmat, duhul face astfel ca însasi vehicolul său să
înregistreze, sub formă de vis simbolic,cărarea pe care îi vor fi aşternute
flori sau ghimpi, bucurii sau supărări.Lumea crede că visul este ceva
întâmplător, o fantezie fie a celulelor cerebrale, fie a retinei, fie a„psihicului"
său.
Nu, nu este aşa.
Visul este o producţie voită
a duhului, a stăpânului trupului, sau a altor duhuri, care vor să transmită
ceva iubitului lor întrupat.
Pentru omul simplu viaţa
trupească e o fericire. Pentru duhul superior, coborât în trup, viaţa pur trupească
este un chin al neştiinţei şi întunericului.
Atunci Divinitatea a orânduit viaţa de duh exteriorizat
din timpul nopţii, al somnului.Omul simplu e un cvasi-animal. El nu trebuie să
fie stingherit din cursul vieţii sale, nu trebuie să ştie că tot ce spune şi
face este auzit şi văzut de cei din lumea spaţială. Ar fi îngrozit ştiindu-se observat,
urmărit în toate actele şi gândurile sale. Viaţa nu i s-ar mai
desfăşura în libertate, după deplina sa înclinare.
Prin urmare, Divinitatea, în
nemărginita Ei înţelepciune, a socotit că omenirea, în general, trebuie
lăsată în necunoaşterea lumii spirituale; cunoaşterea Cerului
constituind doar privilegiul celor puţini. Cei mulţi nu cred
în existenţa spiritului, a vieţii spirituale, şi nu le plac cunoştinţele lumii
cereşti, duhurile lor fiind încă pe treptele inferioare ale scării evoluţiei spirituale.
Cele mai multe vise par a fi
irealităţi, pentru că duhul nu are permisiunea să construiască un vis concret, imaginativ-real.
Aceste reprezentări enigmatice vor dura mii de veacuri, până
când omenirea va ieşi din starea morală şi intelectuală înapoiată, până când se
va ridica pe treptele superioare ale înţelegerii şi conştiinţei, când voinţa nu
îi va mai permite să se abată din calea armoniei divine, stabilită din veşnicie
în tot universul.
Fragmente " Din tainele Vietii si ale Universului " -Demetrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu