Sfarsitul confuziei

O persoana obisnuita nu poate sa nu observe in viata de zi cu zi faptul ca anumiti oameni, cunoscuti in general ca oameni buni sau intelepti, par sa-si traiasca viata bucurandu-se de aceleasi placeri si suferind aceleasi dureri ca persoanele obisnuite; dar cu toate acestea ei par sa fi ancorati intr- stare de pace si armonie. Persoana obisnuita este derutata, nestiind cum anume se poate petrece acesta.El a avut impresia ca iluminarea va produce cumva o mare schimbare pentru persoana in cauza, dar nu stie exact in ce sens.Cuvantul care l-a derutat si i-a produs confuzie este cuvantul "extaz" ( bliss).El crede ca " persoana iluminata" nu mai are nici o problema in viata, ca D-zeu are grija de ea  si ca acesta se afla in permanenta intr-o stare de extaz. Si totusi, iata ca inteleptul are parte de aceleasi fel de suferinte in viata de zi cu zi, ca si el. Pentru omul obisnuit acest lucru este complet derutant.

Este adevarat ca inteleptul pare in general relaxat, nu doar in viata lui de zi cu zi, dar si remarcabil de confortabil in relatiile cu ceilalti oameni, chiar si cu cei cu care este de obicei dificil de relationat.
Mai mult, prezenta inteleptului- nu vorbim aici de omul cult care adesea este mandru si arogant- pare sa emane pace si armonie, in ciuda faptului ca pare, de asemenea, ca el raspunde la evenimentele exterioare cu reactii absolut normale. Si totusi, nu este nimic extraordinar in legatura cu inteleptul. Confuzia care apare rezida in intrebarea: care e marea scofala in legatura cu iluminarea?

Intrebarea referitoare la iluminare care il deranjeaza pe cautatorul spiritual este: cum se traduce in viata de zi cu zi Intelegera Ultima ? Ce il face pe omul obisnuit sa simta o asemenea pace si armonie in prezenta inteleptului? Raspunsul simplu este ca inteleptul e mereu constient de faptul ca viata " se petrece" fara efort; si faptul de " a fi constient" continua sa functioneze chiar si atunci cand gandurile, sentimentele, dorintele apar in organismul corp-minte.Deoarece ele sunt doar observate cand apar si isi urmeaza cursul, nu exista implicare printr-o reactie egotica la ganduri, sentimente, dorinte. Nu exista sentimentul actiunii personale in niciun eveniment - el nu da vina nici pe el insusi, nici pe celalalt, orice s-ar petrece.

Adevarata intelegere aduce cu sine realizarea faptului ca, la fel ca norii care plutesc pe cer, gandurile si sentimentele care plutesc prin minte, nu au nici salas, nici radacini. Odata ce Constiinta este inteleasa ca fiind substratul a tot ceea ce exista in lumea fenomenala, judecata discriminatorie si invinuirea inceteaza, deoarece niciun lucru nu mai este vazut ca avand o existenta independenta reala. Astfel, virtutiile si viciile sunt vazute nu ca fiind opuse, ci ca fiind contraparti polare care se anuleaza una pe alta atunci cand sunt suprapuse.
Intelegerea ultima profunda si clara - si nu doar intelegerea intelectuala liniara - a Ceea Ce Este duce la adevarata umilinta si la anihilarea sentimentului actiunii personale in entitatea care este egoul.

Namaste !

fragmente din " Sfarsitul Confuziei" de Ramesh Balksekar