Crearea dimensiunii a 3-a

. Punctul este adimensional, el nu a iesit inca din unitate, dar este necesar manifestarii.Fiind alcatuit dintr-un singur factor, punctul poarta in sine numarul unitatii, unu.
Atunci cand forta a carei prime manifestari a fost punctul iese din starea adimensionala si actioneaza o anumita perioada de timp, punctul se misca si devine o linie _______ .
S-a nascut astfel prima dimensiune, lungimea. In sine, linia este infinita, si in calitatea ei de manifestare primara, si ea este reprezentata tot de numarul unu.In lumea manifestarilor, in care orice lucru are un sfarsit si un inceput, linia este alcatuita insa din trei factori: punctul de plecare, punctul final si distanta dintre cele doua puncte.Linia poarta asadar in ea numarul trei, numarul cheie al lumii cu o singura dimensiune.
De indata ce din punct apare o linie, oricat de scurta ar fi ea, apare numarul trei.Privita in infinitatea ei, linia reprezinta o singura unitate, deci numarul unu; daca are insa un inceput si un sfarsit, ea poarta automat in sine numarul trei. Pentru a da nastere numarului doi este necesara o sciziune a unitatii. Numarul doi nu poate aparea decat prin juxtapunerea a doua unitati.Dar intrucat nimic nu exista in afara ei, unitatea trebuie sa proiecteze in afara ei o reflexie al carei rezultat este o sciziune, o separare care inseamna propria ei moarte.
Asa se explica de ce vorbim de o dedublare a sufletului, de personalitate.In toate limbile pamantului, aceasta stare este exprimata cu ajutorul numarului doi.
Sa vedem acum cum se poate naste cea de-a doua dimensiune din prima.Linia este alcatuita dintr-o serie de puncte.Daca presupunem ca energia creatoare actioneaza in fiecare din aceste puncte cu acceasi forta si pe aceiasi durata de timp, toate aceste puncte vor iesi din sine si vor patrunde in cea de-a doua dimensiune.
O linie se naste din fiecare din aceste puncte, iar totalitatea acestor puncte alcatuieste o suprafata: un patrat.
S-a nascut astfel cea de-a doua dimensiune: latimea
Patratul este caracterizat de patru in unu si de unu in patru, deci de cinci elemente: cele patru linii manifestate: linia de pornire, linia terminala, liniile laterale dreapta si stanga, si de un al cincilea factor: suprafata nemanifestata cuprinsa intre aceste linii. Numarul cheie al lumii cu doua dimensiuni este cinci.
Dar fortele creatore continua sa actioneze. O suprafata este si ea alcatuita din puncte, iar daca o forta actioneaza in fiecare din aceste puncte timp de o anumita perioada, aceste puncte sunt translatate in cea de-a treia dimensiune, iar din suprfata se naste cubul.
A aparut astfel si cea de-a treia dimensiune: inaltimea
Cubul este reprezentat de sase in unu si unu in sase. El este alcatuit deci din sapte elemente: cele sase suprafete manifestate si un al saptelea element nemanifestat: volumul.
Numarul cheie al lumii cu trei dimensiuni este sapte.
Dupa cum observi, cubul reprezinta forma de baza a materiei.Diferitele cristale respecta acesta lege si in oricare dintre ele poti gasi aceeasi forma a cubului, spre exemplu, in cristalele de sare, sau elementele de baza ale cubului in diferitele lor aspecte si variante.Daca vei studia caracteristicile cubului, vei ajunge sa intelegi si legile variantelor.

fragmente din Initierea - Elisabeth Haich