Orice
om întrupat are un spirit veghetor lângă el. Rolul său este de a-şi conduce
protejatul la îndeplinirea destinului, după cum este înscris în haina sa
memorială. Divinul Creator a voit ca Tu,omule, să-ţi urmezi calea ce ţi-a
înscris-o de la crearea ta, până te vei întoarce de unde ai plecat, însă Creatorul
a dat copilului Său ceea ce a avut şi El -
libertatea,facultatea
de a voi, de a se conduce aşa cum i se va părea lui că este mai bine, dar
punându-i în faţă legile Sale, pe care călcându-le, va suferi şi îşi va da seama
că a greşit.In legătură cu această orânduire, marii iniţiaţi ai trecutului
au creat legenda pomului binelui şi al răului, de fructele căruia omul nu
trebuie să se atingă.
Dar în jurul omului este mediul înconjurător şi în plus liberul său arbitru, reprezentate prin şarpele îndemnător la fapte
contrare. Tu, omule, eşti tentat să faci sau nu ceea ce îţi sugerează
veghetorul. Lumea ce te înconjoară cu interesele ei te va împiedica să-ţi
îndeplineşti destinul. Iată şarpele din rai care te va împinge să faci lucruri
contrare celor stabilite, înscrise în destinul tău.Cum vei lupta cu aceste
forţe, care tind să te abată din drum? Tatăl a pus în fiinţa ta facultatea numită
judecată. De câte ori te vei afla într-o situaţie nouă, să o examinezi la
lumina judecăţii tale, şi mai ascultând şi de sugestiile veghetorului tău -
dăruit de Creator să te ajute la înlăturarea altor sugestii şi forţe - vei
reuşi să-ţi urmezi calea destinului. Dacă totuşi nu asculţi de această judecată,dacă
nu asculţi de sfatul veghetorului tău şi te duci după amăgirile de un moment,
vei veni în conflict cu destinul, cu legea divină, iar urmarea va fi nefericirea
ta.
Omul este mereu hărţuit de forţele lăturalnice ale mediului înconjurător,
cu interesele lui multiple.Pentru a putea lupta cu uşurinţă contra acestor
influenţe, el a fost determinat să se asocieze cu alţii,formând o comunitate
care să-1 apere în toate împrejurările şi să-1 ajute să-şi urmeze calea în veci.Rolul
acestei asocieri este asemănător cu cel dintre părintele pământesc şi copilul
său, unire creată îu vederea apărării copilului de pericolele ivite în
existenţa sa, a îndemnului la fapte bune, spre binele său, şi pentru a
ocoli pe cele rele, spre a nu se nenoroci. In situaţia părintelui terestru se
aflăşi veghetorul omului. Orice îndemn greşit sau în afara destinului
ocrotitului său, va fi plătit de veghetor cu amarnice suferinţe.Cu această
ocazie, ţin să atrag atenţia că omul întrupat îşi va plăti greşeala
proporţional cu gravitatea ei, dar dacă duhul liber va greşi, făcând acte contra
legilor divine, greşeala sa va fi cu mult mai greu pedepsită, pentru motivul că
el are o conştiinţă mai liberă şi este mai bun cunoscător al
regulilor de conducere ale lumilor decât omul trupesc, care nu ştie decât ceea
ce îl înconjoară. Iată un exemplu.
Legile morale pământeşti spun că nu-ţi este
permis să iei femeia altuia, pentru că strici o alcătuire divină. Legile morale
cereşti spun:
Nici
cu gândul să nu râvneşti la femeia altuia
-
căci omul greşeşte şi cu gândul, după cum a afirmat Domnul nostru Isus Christos.Modul
cum îţi foloseşti gândirea, cugetarea, poate să te fericească sau să te ducă la
săvârşirea unui păcat. Ideea are în sine o forţă colosală. De felul cum te vei
servi de idee în relaţia cu semenul tău, vei fi un fericit sau aspru pedepsit.
Prin cuvântul tău, omule, poţi deveni şarpele biblic, căci prin ideile tale poţi
să abaţi pe un om din calea destinului său.Dacă un om este responsabil de modul
cum sfătuieşte pe un altul, această responsabilitate este mai gravă când, prin
scris sau vorbă, el determină mai mulţi oameni la fapte contra legilor divine.Aşadar,
în linii generale, duhul are înscris în el drumul evoluţiei sale, de la care se
abate de multe ori, prin voinţa sa, prin libertatea de a hotărî.
Prin
urmare, este nevoie să se facă ceva pentru ca această libertate să-i fie
disciplinată şi să-şi pună voinţa în joc numai pentru împlinirea misiunii sale.In
sprijinul urmăririi acestei discipline vine întruparea cu tunica ei de lut,
care prin suferinţe, aprige,orânduite şi intenţionat alese, încovoaie tendinţa
de abatere şi influenţele lăturalnice. Din întrupare în întrupare, fiind călit
mereu la focul suferinţelor, Voinţa omului se disciplinează şi de la
o vreme va înţelege că trebuie să-şi ducă traiul aşa cum i-a fost trasat.Veghetorul
are sarcina să observe drumul vieţii terestre a protejatului său, conform
destinului înscris înainte de întruparea sa. Să zicem că în destinul unui om
este scris ca el să se călugărească.La timpul hotărât - conform destinului -
veghetorul îl îndeamnă să se călugărească. Dar o persoană oarecare, auzind de
hotărârea lui, se amestecă şi stăruind cu argumente îl determină să
nu facă acest pas, abătându-1 de la impulsul său intern de a se călugări, în
acest caz, cel care intervine îşi asumă o mare responsabilitate, deoarece a
contribuit la modificarea unui destin. Ideile unui iresponsabil au întors un om
din drumul pe care pornise.Prin urmare, putem greşi în alegerile noastre, şi
putem greşi acţionând prin ideile noastre asupra semenilor.
Scarlat Demetrescu-Din tainele Vietii si ale Universului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu