Exista un motiv pentru care trecem in acesta perioada prin atatea schimabri. Planeta noastra Pamant este inclinata 23grade fata de planul orbitei sale in jurul Soarelui.Pe parcursul acestei calatorii, lumina atinge suprafata Pamantului sub un unghi care se schimba, in functie de pozitia planetei pe orbita.Iata de ce avem noi 4 anotimpuri. Pe langa rotatia anuala, mai are loc o oscilatie foarte lenta.Majoritatea oamenilor o cunosc sub numele de precesia echinoctiilor si este nevoie de 26.000 pentru a face un tur complet.Mai precis este vorba de 25.920 de ani, cifra care poate diferi in functie de sursa de citire, deoarece fiecare vine cu diferenta de cativa ani referitor la acest subiect.
In textele antice scrise in limba sanscrita se afirma ca toate aceste precisii au un efect profund asupra constiintei dupa planeta. Ele se afla in relatie directa cu anumite cu anumite evenimente si cu momentul in care aceste evenimente au loc pe acesta planeta, asa cum ADN-ul care este asociat diferitelor faze de crestere a corpului uman.
In timpul acestei miscari, Pamantul parcurge un traseu lung, de forma ovala, ca cel prezentat in figura 2-40.
Extremitatea dreapta pe axa lunga a elipsei se numeste apogeu, si este orientata spre centru galaxiei. Jumatatea de dedesubt a ovalului arata cand planeta se deplaseaza spre centru galaxiei, iar partea de deasupra ovalului arata cand planeta se departeaza de centrul galaxiei. Acesta miscare de indepartare de centrul galaxiei se numeste deplasarea odata cu vantul galactic.Din scrierile sanscrire reiese ca in vechime se stia ca nu la capetele extreme ale elipticii vor avea loc mari modificari, ci imediat dupa parcurgerea acestor puncte extreme - in punctele indicate cu doua mici elipsei, A si C.Marile schimbari vor avea loc in aceste doua puncte. Alte doua puncte sunt situate la jumatatea distantei dintre cele doua elipse: punctele B si D.
In scrierile antice se afirma ca atunci cand ajungem la micul oval din C, departandu-ne de centrul galaxiei, incepem sa " adormim" , pierdem treptat din constiinta, cadem spre dimensiuni joase ale existentei, pana cand ajungem in punctul A, de unde incepem sa ne " trezim" si sa " urcam" prin diferitele niveluri dimensionale. Ne " trezim " in etape, pana cand atingem din nou partea superioara a elipsei, moment in care "adormim" din nou. Dar acesta nu este un sablon fix, din cauza ca noi ne deplasam prin spatiu. Mai curand este un model elicoidal, deschis, asemanator unui arc spiralat, nu ca un ciclu care se repeta intr-un cerc inchis
Din acesta cauza, de fiecare data cand facem un tur, " adormim " un pic mai putin decat data precedenta si ne "trezim" un pic mai mult.Un ciclu asemanator se petrece in fiecare zi pe pamant.Daca observati planeta Pamant din spatiu, o jumatate este in intuneric si cealalta jumatate este in lumina in orice moment, iar oamenii dupa partea intunecata sunt adormiti de regula in timp de oamenii dupa partea luminata sunt treji, de regula.
Chriar daca noi cunostem notiuni de zi si de noapte, poate nu repetam aceleasi lucruri;poate ca ne trezim in fiecare dimineata putin mai constenti. Chiar daca ne culcam si ne trezim de fiecare data, noi continuam sa intelegem de fiecare data mai mult. Un fenomen asemanator se petrece cu precisia echinoctiilor, doar ca acest ciclu este mai mult, mult mai lung.
Fragmente din " Floarea Vietii " - Drunvalo Melchizedek
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu