Sa fii precum o Floare ...

Gingasia, frumusetea si beatitudinea lor sa va umple sufletele... 

Florile fac parte din regnul vegetal iar acesta la randul lui din matricea fizico-energetica a pamantului. Si florile au suflet insa este unul colectiv si nu individual asa cum avem noi cei din regnul uman. De ce sunt florile pe pamant ? Pentru a invata de la ele sau ele sa invete de la noi? Cred ca este un schimb de energie intre noi si ele... noi toti mancam plante, nu ? Cei care nu sunt vegetarieni ii necajesc tot timpul pe vegetarieni ca si plantele au viata si deci nu are nici un sens sa nu mancam animale ... dar , plantele si animalele se sacrifica pentru noi cu un motiv bine intemeiat.
La inceput a fost energia, apoi s-a transformat in materie, fiecare regn tinde sa evolueze, si cum se intampla acesta... regnul mineral doreste sa ajunga floare, planta sau copac, regnul vegetal doreste sa ajunga animal, animalele doresc sa ajunga oameni iar oamenii doresc sa ajunga ingeri.
Pentru asta avem nevoie de hrana, toate regnurile sunt hranite de catre fluidele eterice din soare.
Pentru ca regnul vegetal sa ajunga la regnul animal trebuie sa fie ajutate iar cu ajutorul nostru vor reusi acestea, atunci cand trec prin matricea noastra energetica, adica atunci cand le ingeram, ele invata de la noi ..iar noi de la ele, numai ca trebuie sa le si multumim, ele ne multumesc prin simplu fapt ca exista si sunt.

Privind frumuseţea unei flori, oamenii pot avea momente — oricât de efemere — de conştientizare a frumosului ca parte esenţială a fiinţei lor celei mai lăuntrice, a adevăratei lor naturi.
Prima revelaţie a frumuseţii a constituit unul dintre cele mai semnificative evenimente din evoluţia conştiinţei umane. Sentimentul bucuriei şi cel al iubirii sunt intrinsec legate de această revelaţie.
Fără ca noi să ne dăm foarte bine seama de acest lucru, florile au devenit pentru noi expresia materială a ceea ce este în noi înşine mai elevat, mai sacru şi, în ultimă instanţă, lipsit de formă.
Efemere, eterice şi mai delicate decât plantele din care au apărut, florile au devenit un fel de mesageri ai unui alt tărâm, un fel de punte între lumea formelor fizice şi cea fără de formă. Nu numai că aveau un parfum delicat care plăcea oamenilor, ci aduceau totodată şi mireasma tărâmului spiritual. Folosind cuvântul „iluminare” într-un sens mult mai larg decât este acceptat în mod convenţional, am putea privi florile drept întruchiparea iluminării plantelor.
Se poate spune despre orice formă de viaţă — minerală, vegetală, animală sau umană — că se
îndreaptă către „iluminare”. Totuşi, fenomenul acesta este extrem de rar, căci el presupune mai mult
decât un progres evolutiv: implică o discontinuitate în dezvoltare, un salt la un nivel de Fiinţare total diferit şi, ceea ce este cel mai important, o diminuare a caracterului material.
Există ceva mai greu şi mai impenetrabil decât roca, cea mai densă dintre toate formele? Şi, cu toate acestea, structura moleculară a unor roci este supusă unei transformări în urma căreia acestea devin transparente, rezultând cristalele. Există cărbuni care, supuşi unei călduri şi presiuni de neimaginat, se transformă în diamante, în timp ce unele minerale grele se transformă în alt fel de pietre preţioase.
Majoritatea reptilelor târâtoare, vieţuitoarele cele mai legate de pământ, au rămas neschimbate de milioane de ani. Totuşi, unora dintre ele le-au crescut pene şi aripi şi s-au transformat în păsări, sfidând astfel forţa gravitaţiei care le dominase atâta timp. Nu şi-au îmbunătăţit mersul sau târâtul ci, prin deplina lor transcendere, acestea au devenit zbor.
Din vremuri imemoriale, florile, cristalele, pietrele preţioase şi păsările au avut o semnificaţie specială pentru spiritul uman. Ca orice alte forme de viaţă sunt şi ele, desigur, manifestări temporare ale Vieţii unice si Conştiinţei unice care reprezintă sursa. Semnificaţia lor specială, fascinaţia pe care o exercită asupra oamenilor şi afinitatea omului faţă de aceste făpturi pot fi atribuite calităţii lor eterice.
Dacă acceptăm ideea existenţei unei anumite Prezenţe, printr-o atenţie tăcută, dar vie, percepţia umană poate sesiza esenţa divină a vieţii, acea conştiinţă sau acel spirit ce sălăşluieşte în fiecare creatură, în fiecare formă de viaţă si o poate recunoaşte ca fiind propria ei esenţă, iubind-o astfel ca pe sine însăşi, însă până când nu se va întâmpla acest lucru, cei mai mulţi dintre oameni vor vedea doar forma exterioară şi nu vor fi conştienţi de esenţa lăuntrică, tot aşa cum nu sunt conştienţi de propria lor esenţă şi se identifică exclusiv cu forma lor fizică şi psihologică. Totuşi, în cazul unei flori, al unui cristal, al unei pietre preţioase, al unei păsări, chiar şi o persoană lipsită de Prezenţă poate simţi ocazional că este vorba despre ceva mai mult decât simpla existenţă fizică a formei respective, fără să ştie că acesta este motivul atracţiei şi afinităţii pe care o resimte.
Datorită naturii lor eterice, formele acestea ascund mai puţin spiritul care sălăşluieşte în ele decât se
întâmplă la alte forme de viaţă — excepţie în cazul acestora din urmă fac formele de viaţă nounăscută
— bebeluşii, căţeluşii, pisicuţele, mieii şi aşa mai departe. Acestea sunt fragile, delicate, nu sunt încă statornicite ferm în materialitate. în ele mai străluceşte o anumită inocenţă, o dulceaţă şi o frumuseţe ce nu aparţin acestei lumi. Ele produc încântare şi unor oameni relativ insensibili.

Fotografiile sunt facute pe Insula Thassos. 

Nu căutaţi plăcerea, vă va sărăci...

Tineretul de astăzi cere libertatea sexuală crezând că în ea va găsi înflorirea, fericirea, bucuria. Acum, pentru că se poate procura uşor pilula ei se bucură pentru că nu mai e necesar să reflecteze, să se controleze, să existe stăpânire de sine. Nu, nu, să închidem ochii şi să mergem înainte!... şi în lumea întreagă vedem că această faimoasă pilulă are din ce înce mai mare succes. Mai întâi, desigur, ea a fost pusă la punct din motive dezechilibru demografic, dar apoi s-au adăugat alte motive, deloc demografice, şi mai ales dorinţa de se bucura fără piedici de toate femeile şi de toţi bărbaţii.Spuneţi-mi dacă fetele de treisprezece ani chiar au nevoie de pilulă... Cu toate acestea, ele sunt lăsate să se servească deja de pilulă, şi am auzit că, în unele şcoli chiar profesorii sunt cei care le distribuie elevelor, da, profesorii!Lăsând tinerii să se grăbească să experimenteze un domeniu pe care nu-l cunosc, deschidem pentru ei poarta tuturor dereglărilor fizice şi psihice. Ei fac experienţe, dar nu ştiu că aceste experienţe vor avea pe termen lung rezultate catastrofale şi se vor dezaxa şi se vor îmbolnăvi. În realitate, nici cei care s-au pronunţat pentru pilulă nu au înţeles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s-au pronunţat pentru, au făcut-o de complezenţă: ştiind că mulţi oameni sunt slabi, au cedat în faţa acestei slăbiciuni; şi ceilalţi, care s-au opus, au făcut-o din ipocrizie, în numele vechilor tradiţii morale şi ei sunt primii care nu le respectă în viaţa lor personală.În tot cazul, punându-se pilula la punct, ştiinţa care credea că face unmare serviciu oamenilor, n-a făcut decât să le permită să se dedea la tot felul de excese, să devină slabi, senzuali şi bolnavi. Iată binefacerile ştiinţei! Înaintede pilulă, băieţii şi fetele erau cel puţin obligaţi să se gândească, să sestăpânească puţin (nu pentru motive de moralitate şi puritate, desigur, cipentru frica de consecinţele neplăcute ce puteau urma), în timp ce acum numai e cazul să se controleze, se pot lăsa în voie.Vă voi da o imagine. Ştiţi cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau maşiniştii care trebuiau să se ocupe să pună cărbune în cazane, şi graţie lor vaporul avansa; dar ei înşişi nu ştiau direcţia, trebuia să fie un căpitan, acolo sus, să se ocupe de direcţie şi să dea ordine; dar el singur nu avea mijloacele necesare pentru a face să avanseze vaporul. Iată încă o imagine a omului:emoţiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru ca vaporul să poată avansa.
Dar dacă nu e cineva raţional şi lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în bucăţi...În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamnă a întrebat căpitanul:“Ce se va întâmpla dacă vaporul va întâlni un iceberg? - O, răspuse căpitanul,icebergul îşi va continua drumul, doamnă.” Şi vaporul? El n-a spus nimic de vapor, pentru că era evident! Şi omul, la fel, dacă “vaporul” său loveşte un iceberg, să nu mai vorbim. E simbolic, desigur: “căpitanul” este aici în cap,“Maşiniştii” sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul... Atunci eu spun tinerilor: dacă vă luaţi numai după modul vostru de a gândi, după înclinaţiile,predilecţile voastre, e sigur că vă veţi sparge capul, pentru că aceste impulsiuni sunt oarbe.Mai înainte, la televizor, am auzit o fată drăguţă declarând: “Îmi satisfactoate dorinţele fără complexe.” Iată, ea s-a debarasat de “complexele” ei,adică de înţelepciune, stăpânire de sine, discernământ... Da, pentru că aceste apăreau că sunt complexe, şi complexele nu sunt bune, trebuie să ne debarasăm de ele! Pentru a merge unde? Pentru a găsi ce? Pentru a face ce?Nu contează ce!Eu aş pune o întrebare tuturor acestor băieţi şi fete care cred că ştiu aşa bine ce trebuie să facă: “Când sunteţi la servici, într-o uzină, în faţa unui aparat, când conduceţi o maşină, nu vă controlaţi maşina? Nu o stăpâniţi? Şi de ce în toate domeniile, când faceţi bucătărie, când faceţi ceai sau cafea, dece dozaţi căldura, zahărul şi toate ingredientele?”
Pe moment, tineretul nu are decât o singură idee: cum să sară toate barierele morale pe care Iniţiaţii trecutului le-au plasat pentru a împedicaoamenii să trăiască în pasiuni şi dezordine. Câte civilizaţi strălucitoare audispărut, răvăşite de maladii morale şi fizice, pentru că erau dedate la xxx saula culte legate de orgii! Generaţia actuală vrea să se elibereze de toate aceste tabu-uri, să se scutească de toate regulile pentru a gusta cea mai mareplăcere posibilă, şi această mişcare a luat o aşa amploare că lumea se întreabă ce ar putea opri-o.
 Am studiat şi am observat oamenii, şi am văzut că ceea ce vă spun aici e adevărul absolut. Când ei sunt numai sub influenţa dorinţei, plăcerii, bărbatul şi femeia introduc hoţi în ei. Trebuie să aibă un scop mai elevat pentru a face să strălucească lumina. Lumina poate să-i sfătuiască asupra aceloraşi ospăţuri, aceloraşi invitaţii, dar în loc să atragă toţi nedoriţii planului astral, ei vor invita îngeri şi divinităţi să se bucure cu ei.Şi când aceste entităţi celeste vor împărţi ce au, ele le vor lăsa cadouri; Nu aruncându-se în plăcere vor găsi oamenii soluţia problemei sexuale.Pentru că plăcerea nu este decât jumătatea drumului şi, dacă vor rămâneacolo, puţin câte puţin ei se vor simţi legaţi, îşi vor pierde libertatea. Când a căzut prea multă umiditate pe aripile unui fluture, el nu mai poate zbura.Atunci iată, aceasta e plăcerea: prea multă umiditate! Când văd un om a căruiaripi nu mai pot să-l poarte (simbolic vorbind) nu am nevoie să-l întreb unde s-a băgat, ştiu că şi-a expus aripile la umiditate. Umiditatea, e foarte clar pentrumine, împiedică zborul.Şi pentru a le usca la lumină, trebuie mult timp. De aceea, atenţie, nu vă lăsaţi înşelaţi de plăcerea care vă va opri din drum...Mergeţi până la lumină!Dar înţelegeţi-mă bine: eu n-am spus că bărbaţii şi femeile nu trebuie să-şi dăruie multă dragoste. Ei trebuie să-şi dăruie multă dragoste, dar o dragostemai elevată, mai luminoasă. Adică în loc să se mulţumească de schimburile dinplanul fizic, a se excita, a se satisface şi apoi a sforăi, ei trebuie să fieconştienţi de importanţa şi chiar de valoarea sacră a actului sexual. Dar nu,toţi sunt grăbiţi, grăbiţi să se afunde în mlaştini, nu mai au timp de a reflecta.

http://www.scribd.com/doc/11841827/AIVANHOV-Forta-Sexuala-Sau-Dragonul-Inaripat

Povestea Creatiei

La inceput a fost aceasta unica sursa de lumina, prezenta unica, numita
Dumnezeu. Dumnezeu, in marea Sa bucurie si iubire, avea o dorinta de a crea, de a
se exprima. Din aceasta maretie nediferentiata, Dumnezeu a creat sori, luni, galaxii,
universuri si Ii placea ce a creat. Desi ceva lipsea – compania. Dumnezeu vroia sa
creeze fiinte constiente care puteau impartasi fericirea creatiei sale.

 Din infinitatea lui au fost androgine. Lucrul unic despre creatia noastra a fost aspectul liberului arbitru.
In momentul cand am fost creati, ne-am luat zborul in univers, creand asa ca Dumnezeu, cu mintea noastra, extinzand Imparatia lui Dumnezeu. Noi am fost perfecti, si
asta a fost starea Edenica. In calatoriile noastre de-a lungul infinitatii lui Dumnezeu,
am descoperit universul fizic sau material si am fost intrigati, caci pentru inceput noi
n-am avut corpuri fizice, ci doar corpuri spirituale.
Dumnezeu au aparut trilioane de scantei de lumina facute dupa chipul si asemanarea Lui. Toate sufletele au fost create la inceput si toate sufletele
au fost androgine. Lucrul unic despre creatia noastra a fost aspectul liberului arbitru.
In momentul cand am fost creati, ne-am luat zborul in univers, creand asa ca Dumnezeu, cu mintea noastra, extinzand Imparatia lui Dumnezeu. Noi am fost perfecti, si
asta a fost starea Edenica. In calatoriile noastre de-a lungul infinitatii lui Dumnezeu,
am descoperit universul fizic sau material si am fost intrigati, caci pentru inceput noi
n-am avut corpuri fizice, ci doar corpuri spirituale.
Atunci am inceput a proiecta o parte din noi pe, sa spunem, Pamant, ca sa exploram frumusetea materiei. De fapt nu era nimic gresit in asta, pentru ca intregul infinit
al universului era un loc de joaca a sortii. Am inceput sa proiectem o parte din noi
intr-un copac pentru a vedea cum este asta. Apoi ne-am proiectat intr-o stanca pentru
a vedea cum este si acest lucru, apoi intr-un animal pentru a experimenta cum este sa
mananci iarba si interactiona cu alte animale.
In fiecare caz am facut asta si apoi am plecat si ne-am proiectat inapoi in planurile
spirituale. De asemenea, cu puterea incredibila a mintii am fi creat forme - gand de
animale, prin puterea imaginatiei noastre. Aceste forme - gand incepeau sa se condeseze si am fi trait in aceste creaturi care erau forme-gand, intocmai asa cum locuiam
intr-un animal care fusese deja creat.
A fost totul bine pana in acel moment al creatiei la care Biblia se refera ca fiind
caderea omului. In acest moment am uitat cine suntem, datorita identificarii cu universul material. Am fost prinsi in densitatea materiei si am crezut ca suntem animale
sau creaturile pe care le-am creat cu formele - gand. Cazand in iluzia ca am fost materiali in loc de spirituali in identitate, a initiat spirala descendenta a creatiei. In acest
moment a inceput sa existe „ego-ul”. Ego-ul fiind un sistem de gandire si filozofie bazat
pe credinta iluzorie in separatie, frica, egoism si moarte.
Fenomenul sufletelor de a deveni si mai prinse in iluzia materiei a continuat la
un nivel alert. Amilius (o reincarnare a lui Iisus) si alte fiinte evoluate spiritual care
nu cazusera, au stiut ca ceva trebuie facut pentru a-si ajuta fratii si surorile, caci omul
continua crearea unei conglomeratii de monstruozitati pentru a-si satisface dorinta de
nestapanit. El a creat ciclopi, centauri, unicorni, corpuri de animale cu capete de om,
fiinte cu copite, ghiare, pene, aripi si cozi. Omul a devenit prins in corpurile grotesti
care nu erau potrivite pentru fii si fiicele lui Dumnezeu. Omul a creat chiar si prima
femeie a carui nume era Lilith, inaintasa Evei. Aceasta proiectie a fost creata pentru a
satisface din nou egoista dorinta carnala.
Planul pe care Dumnezeu si fortele Divine l-au creat pentru a rectifica situatia
a fost crearea celor 5 rase fizice pe cele 5 continente ale planetei. Fiecare rasa avea o
culoare diferita a pielii. Nicio culoare a pielii nu era mai buna decat o alta, ci diferenta
se facea in functie de conditiile de clima. Un anumit tip de piele era bun pentru un
anumit tip de clima.
Planul a fost ca toate acele suflete care fusesera prinse in materie sa se reincarneze
in aceste corpuri mai potrivite pentru ele, care erau mult mai bune pentru o fiica sau
un fiu al lui Dumnezeu. Asa ca omul nu se trage din maimute asa cum evolutionistii
sugereaza.
Dupa crearea celor 5 rase au fost 133 de milioane de suflete pe Pamant. Rasa rosie
traia in Atlantida si America. Rasa maro traia in Anzi si Lemuria. Rasa galbena in
Desertul Gobi si Asia de Est si rasa neagra locuia in Sudan si in Vestul Africii. Rasa
alba locuia in Iran de-a lungul Marii Negre si Muntilor Carpati ai Europei Centrale.
Planul de baza pe care Dumnezeu l-a creat a fost reincarnarea, sufletele se vor
intrupa in aceste corpuri umane, nu in corpuri de animale pentru a se redestepta catre
identitatea lor adevarata ca fiinte ale lui Dumnezeu si pentru a invata sa demonstreze
asta pe Pamant si astfel sa inceapa ascensiunea catre Creator.
Acest act al creatiei a aparut acum 10 milioane si jumatate de ani. Influentele animale create de cadere si de proiectiile initiale de forme-gand nu au disparut complet
de pe Pamant decat in jurul anului 9000 inainte de Hristos. Ramasitele acestor creaturi
patetice au fost mai tarziu ilustrate in mitologie si in arta Asiriana si Egipteana.
Un alt factor adaugat la aceste creaturi grotesti a fost faptul ca din cele mai vechi
timpuri fiintele umane erau capabile sa procreeze cu animalele si cu aceste fiinte grotesti. Dupa ce sufletele umane au fost separate in femei si barbati, Dumnezeu a impus
legile divine facand imposibil pentru fiintele umane crearea de progenituri cu alte specii.
Un alt lucru interesat a fost ca omul era capabil sa traiasca pana la 1000 de ani in
acelasi trup, pana cand o alta lege divina a fost implementata sa schimbe acest lucru
datorita nevoii sufletelor de a fi capabile sa reflecteze mai mult in planul interior in
legatura cu scopul si motivul reincarnarii.
Amilius (prima reincarnare a lui Iisus Hristos), el insusi a coborat in materie si a
devenit primul Adam in momentul creatiei celor 5 rase initiale. Adam a fost primul
din rasa perfectionata. Primul dintre fii lui Dumnezeu in opozitie cu ceea ce Biblia
numeste ca fiind fiica omului. Adam a fost un individ, dar de asemenea un simbol al
celor 5 rase, la fel ca Eva.

fragmente --> http://putereaprezentului.files.wordpress.com/2013/01/manualul-ascensiunii.pdf

Iubirea spirituala este o forma superioara de hrana

De ce se caută femeile şi bărbaţii? Foamea este cea care îi împinge. Le e foame şi vor să mănânce. Întradevăr, dragostea e o formă de hrană, o băutură; e comparabilă pâinii, apei, vinului...
A iubi este exact ca şi cum te-ai hrăni: sunt aceleaşi legi, aceleaşi procese. De aceea v-am tot spus, dacă nu aţi înţeles procesul nutriţiei, nu-l veţi înţelege nici pe cel al dragostei. Cât timp veţi considera că trebuie să mâncaţi numai pentru a hrăni corpul vostru fizic,pentru că vă e foame sau că vă place să mâncaţi, fără a face nici o muncă pentru a capta particelele eterice ale hranei, nu veţi fi capabili să captaţi aceste particule eterice ale bărbaţilor şi femeilor despre care vă vorbesc; veţi fi obligaţi să faceţi cu ei schimburi grosiere: veţi fi obligaţi să vă hrăniţi ca o omidă în loc să vă hrăniţi ca un fluture.
Da, priviţi lecţia pe care ne-o dă natura prin metamorfoza omizii în fluture.
Omida este urâtă, umflată, se deplasează cu greu şi nimeni nu doreştesă o vadă.
Ca fiecare creatură, bineînţeles, ea are nevoie de hrană, şi iată că are un mare apetit pentru frunze! Ei nu-i plac nici florile nici fructele, ci frunzele care sunt indispensabile arborelui, pentru că ele transformă lumina soarelui. Deci, mâncând frunzele, omida aduce prejudicii arborelui care nu mai poate produce nici flori nici fructe, şi de aceea oamenii fac totul pentru a o distruge, pe câmpuri şi în grădini. Iată, deci, viaţa unei omide...Dar într-o zi, nu se ştie de ce, omida începe să-şi dea seama că această viaţă nu e atât de grozavă. Ea vede trecând pe cer fluturi atât de frumoşi,coloraţi, uşori, faţă de care ea se simte urâtă şi dezgustătoare; ea înţelege deasemenea că e dăunătoare şi că acesta e motivul pentru care oamenii vor să o distrugă. Atunci, se decide să se schimbe, să devină ceva bun şi intră în meditaţie... Ea începe să-şi pregătească un adăpost, pentru că are nevoie sa fie liniştită, şi pentru aceasta ea secretă un lichid care, solidificându-se, devine un fir rezistent... şi iată mătasea! Mătasea e un produs al omidei, şi dacă este aşa preţioasă, este pentru că a fost pregătită într-o stare meditativă şi spirituală!... În tot cazul, veşmintele de mătase sunt o bună protecţie împotriva fluidelor rele, ca şi veşmintele de in. Deci, omida intră într-o meditaţie profundă... atât de profundă că adoarme. Şi iată că în subconştientul ei - pentru că ea are de asemenea un subconştient - toate forţele şi energiile încep să lucreze asupra acestei imagini care a impresionat-o atât de mult, imaginea fluturelui. Pentru că adevăratele transformări nu sunt niciodată realizate de gândire, în conştient, ci prin forţele subconştientului; de aceea când vreţi să obţineţi realizarea unei dorinţe trebuie să ştiţi cum să coborâţi în subconştientul vostru pentru a depune imaginea pe care doriţi să o realizaţi, dacă nu, nu se ştie cât timp va trebui pentru această realizare. Numai forţele subconştientului au o foarte mare putere asupra materiei.Iată că după câtva timp, din coconul unde s-a închis omida iese un fluture! Trebuie să descifrăm tocmai acest fenomen pentru a înţelege ce ne învaţă Inteligenţa cosmică prin această metamorfoză din omidă în fluture.Până la o anumită vârstă, şi aceasta poate să dureze sute de încarnări, omul este ca o omidă care are nevoie să mănânce frunze: îşi satisface apetitul în defavoarea altora, îi murdăreşte, îi sfâşie. Dar în ziua în care, dezgustat de el însuşi, decide să se schimbe pentru a deveni mai bun, începe să se concentreze, să mediteze şi mai ales să-şi pregătească un cocon pentru a se proteja... şi acest cocon este aura. Discipolul care conştientizează puterea aurei şi lucrează asupra ei se transformă în fluture, adică în Iniţiat. El înceteazăsă mai “mănânce” fiinţe, aşa cum omida încetează să mai mănânce frunze, şi începe să se hrănească cu nectar şi polen, adică cu emanaţiile lor subtile.Vedeţi, să fii un om obişnuit sau un Iniţiat corespunde la un fel diferit de a se hrăni.Evident, pentru multe “omizi”, această metamorfoză nu este încă posibilă. Ele vă vor spune că lucrurile trebuie să rămână aşa, că natura le face aşa de miliarde de ani. Ele nu ştiu că ar putea deveni fluturi, fiinţe înnaripate,că s-ar putea hrăni cu elementele cele mai pure. Bineînţeles, va trebui să ne hrănim etern, dar există hrană şi hrană, şi diverse feluri de a ne hrăni. În loc de a face cu creaturile schimburi grosolane, inestetice, dezgustătoare chiar,putem face schimburi subtile, ca şi fluturele, fără a murdări sau a distruge nimic: să ne dăruim reciproc multă iubire, dar fără a coborî, fără a mânca frunzele.

Pentru cei ce ştiu să citească, această evoluţie este înscrisă într-o paginăa marii cărţi a naturii vii: în povestea omizii şi fluturelui. Şi nu este singurul exemplu. Studiaţi şi viaţa albinelor. S-a scris mult despre albine, despre organizarea societăţii lor, despre moravurile lor, dar despre ce reprezintă din punct de vedere simbolic, nu se cunoaşte mare lucru. Albinele culeg nectarul şi polenul florilor din care ele prepară o hrană delectabilă, mierea. Simbolic,această muncă este cea a Iniţiaţilor sau a discipolilor avansaţi care iau de la fiinţele umane pe care le frecventează elementele cele mai pure, mai subtile pentru a face o miere care va hrăni îngerii. La fel cum albina nu mănâncă flori,Iniţiatul, în loc să mănânce oameni, cum fac majoritatea oamenilor, nu ia de la ei decât ce este mai spiritual. Graţie cunoştinţelor sale alchimice, el prepară îninima sa, în sufletul său, o chintesenţă, o hrană, un parfum delicios pe care îngerii vin să le culeagă.Iată ce reprezintă albina: un Iniţiat. În fiecare suflet uman, chiar şi în cele criminale, Iniţiatul găseşte elemente divine, şi din toate aceste chintesenţe produce mierea spirituală. O fiinţă care ştie să transforme, să sublimeze, să ilumineze totul, prepară mierea. E o albină, stupul e în el, el face mierea dinelementele cele mai pure, cele mai subtile care se degajă din el: emanaţiilesale. Toate fiinţele umane sunt chemate să extragă această chintesenţă pentru a o transforma în interiorul lor. Trebuie să înveţe să o facă, şi pentru aceasta trebuie să lucreze cu intelectul, inima şi voinţa, pentru că cu aceste trei elemente putem realiza orice în alambicul interior. Iată adevărata alchimie.Marii Iniţiaţi, care sunt adevăraţi alchimişti, nu învăţau decât aceasta: cum să devii ca o albină, cum să extragi ceea ceea ce e mai bun din tot ce se găseşte în natură şi mai ales în fiinţele umane; ei îi privesc, ei le vorbesc, fiecare fiinţă umană este o floare pentru ei. Da, e minunat, şi această filozofie este scrisă înnatură. Acolo au descoperit-o Iniţiaţii.

Namaste !
fragmente din invataturile lui Aivanhov
http://ro.scribd.com/doc/11841827/AIVANHOV-Forta-Sexuala-Sau-Dragonul-Inaripat

Omul conform imaginii soarelui

Atunci cand privim soarele, ceea ce vedem mai intai este acel disc luminos care are mereu aceeasi forma, aceeasi dimensiune, si care poate fi observat, masurat, filmat.
Este corpul sau.Dar daca vrem sa studiem ce iese din el, acesta lumina care curge, care tasneste din centru spre periferie, sa stim ce este si pana unde se raspnadeste in spatiu, este imposibil, acesta depaseste imaginatia.Fiinta umana este construita ca soarele: ea are un corp fizic determinat, ce nu poate fi schimbat; dar ce cunostem din ce iese din ea, din gandurile, sentimentele, radiatiile, emanatiile sale?
Nu mai lucru...
Oamenii au tendinta sa creada ca se confunda cu trupul lor fizic; dar ei vor fi in curand obligati sa isi revizuiasca toate conceptiile si sa recunoasca ca numai Stiinta Ezoterica este adevarata fiindca ea a tinut mereu seama in acealasi timp de 2 aspecte ale realitatii: aspectul obiectiv, masurabil, material al fenomenelor, ce nu trebuie neglijat dar mai ales de ascpectul spiritual, in viu, emanatiile si radiatiile a caror natura, nici putere, nu este inca cunoscuta.
In corpul nostru fizic reprezentatul soarelui este inima; ea are aceleasi functii, aceiasi activitate neobosita si isi continua fara incetare lucrarea chiar si cand toate celalalte organe se relaxeaza putin, fiindca are un singur scop: sa ajute, sa sustina, sa alimenteze, sa construiasca , sa repare.
Ea nu are alt gand decat sa dea, sa fie impersonala, generoasa si plina de iubire. Dar oare, oamenii si-au dat seama ca poseda un organ, inima, care este reprezentatul soarelui in corpul lor fizic?
Cel mai inalt ideal este sa luati ca model soarele.Daca doriti sa imitati un savant, un filozof sau chiar un erou, un sfant, un initiat, veti primi fara indoiala cateva particule din virtutile lor, dar niciodata atat de multe si de o calitate asa de pura ca atunci cand modelul vostru este soarele.
Imaginea perfectiunii este soarele, iar daca il luati ca model, daca va veti gandi asemenea lui numai sa luminati, sa incalziti si sa insufletiti creaturile, atunci realmente va veti transforma.Si  chiar daca nu obtineti niciodata lumina, caldura si viata soarelui, numai dorinta de a le dobandi va va proiecta in regiunile celeste unde veti face cu adevarat niste minuni. Acesta dorinta de a lumina, de a incalzi si a insufleti creaturile va va face mai luminosi , mai caldurosi si mai insufletiti.
Luati SOARELE ca model. Chiar in timpul zilei, cand nu va mai aflati in fata lui, supravegheati-va, analizati-va interior, intrebadu-va:
"Oare sunt pe cale sa stralucesc si sa proprag lumina? Oare sunt pe calea sa incalzesc si sa dilat inimile creaturilor? Le aduc oare viata ? Ei da, puneti-va acesta intrebare in fiecare moment al zilei, fiindca aici se afla cheia perfectionarii voastre.
Cea mai inalta lectie pe care ne-o da soarele este iubirea sa pentru toate creaturile. El nu se preocupa sa stie cui ii trimite razele sale.Fie ca oamenii sunt inteligeni sau prosti, buni sau criminali, ca ii merita sau nu binefacerile, el ii lumineaza pe toti fara nici o distinctie.
Credeti-ma, Creatorul este ca soarele: rasele, regligiile, ideologiile ii sunt egale. El nu da doi bani pe faptul ca esti galben, negru, rosu sau evreu, catolic, protestant si chiar ateu, toti sunt copiii sai si El tine cont numai de virtutiile lor: iubirea, intelepciunea, cinstea, generozitatea...

fragmente din " Spre o civilizatie solara" Omraam Aivanhov

Concentrarea " intr-un singur punct " - Meditatia

Punctul de pornire al meditatiei yoga este concentrarea asupra unui singur obiect, care poate fi, fara deosebire, un obiect fizic ( portiunea dintre sprancene, varful nasului, centrul inimii ),un gand ( un adevar metafizic ) sau Dumnezeu.
Acesta concentrare ferma si neintrerupta poarta numele de ekagrata ( " intr-un singur punct") si se obtine prin integrarea fluxului psihomental.Acesta este insasi definitia tehnicii yogice.
Ekagrata, concentrarea intr-un singur punct, are ca rezultat imediat eliminarea prompta si lucida a tuturor neatentiilor si automatismenlor mentale care domina, si la drept vorbind formeaza, constiinta profana.Sub aparentele " gandirii" se ascunde in realitate o palpaire nedefinita si dezordonata, alimentata de senzatii, cuvinte si memorie. Cea dintai indatorire a yoginului este sa gandesca, adica sa nu se lase gandit. Din acesta cauza practica Yoga incepe cu ekagratacare bareaza fluviul mental si constituie astfel un " bloc psihic ", un continuum ferm si unitar.
Exercitiul ekagrata isi propune sa controleze cele doua surse ale fluiditatii mentale: activitatea senzoriala ( indriya ) si cea a subconstientului ( samskara ). Controlul inseamna capacitatea de-a interveni dupa nevoie si neintraziat in functionarea celor doua surse de "vartejuri" mentale. Un yogin poate obtine dupa plac discontinuitatea constiintei, altfel spus el poate in orice moment si oriunde sa-si concentreze atentia asupra unui " singur punct" .
Prin ekagrata se obtine o vointa autentica, adica puterea de a dirja liber un sector important al activitatii psihosomatice. Acesta nu se poate obtine daca, de exemplu, corpul se afla intr-o pozitie obositoare, sau mai incomoda, nici daca respiratia este dezorganizata, aritmica.
Din acesta cauza tehnica yoga implica, dupa Patanjali, mai multe categorii de practici fiziologice si de exercitii spirituale, pe care trebuie sa le invatam daca dorim sa obtinem ekagrata si, la limita, concentrarea suprema, samadhi. Aceste membre ale yogai pot fi considerate in acelasi timp ca alcatuind  un grup de tehnici si ca fiind etape ale itinerariului ascetic spiritual al carui termen final il constituie eliberarea definitiva. Ele sunt:
1.Infranarile ( yama )
2.Disciplinele ( niyama )
3. Atitudinile si pozitiile corpului ( asana )
4.Ritmul respiratiei ( pranayama )
5. Emanciparea activitatii senzoriale de sub influenta obiectelor exterioare ( pratyahara)
6. Concentrarea ( Dharana)
7. Meditatia yogica ( Dhyana )
8. Samadhi
Patanjali ierarhizeaza aceste "membre ale yogai" de o asemenea maniera incat yoginul sa nu poata sari nici una, decat in anumite cazuri.
Aceste "infranari" pot fi recunoscute de toate eticile si realizate atat de un ucenic yogin, cat si de oricare om onet si pur. Practicarea lor nu procura o stare specific yogica, ci o stare umana" purificata", superioara aceleia a oamenilor de rand.Acesta puritate este indispensabila etapelor ulterioare. Prin ea se suprima tendintele egoiste, prin ea se creeaza noi centri de experienta.
Abstinenta sexuala are drept scop conservarea energiei nervoase. Yoga acorda o importanta capitala" fortelor secrete ale facultatii generatoare " care, atunci cand sunt consumate, risipesc cea mai pretioasa energie, slabesc capacitatea cerebrala si fac concentrarea dificila; daca, dimpotriva, sunt dominate si " infranate ", ele faciliteaza starea contemplativa.

fragment din " Yoga Nemurire si Libertate " - Mircea Eliade

Epocile Lumii

Pamantul si locuitorii lui nu sunt constienti de energiile pe care le primesc din Cosmos si care ii ajuta sa se mentina in viata. De aceea, ei nu pot sa le controleze si sa le transforme la vointa. Pamantul isi primeste raduatiile din Cosmos; el se scalda si inoata constant in aceste unde de energie.
Tot ce se petrece pe acesta planeta este o reactie sau o rezonanta directa la aceste vibratii.
Soarele amplifica si intareste considerabil vibratiile constelatiei in care se gaseste si a carei energie o transmite pe pamant in perioada respectiva. Asa se explica originea celor patru anotimpuri pe pamant.
Miscarile pamantului ne dau impresia nu numai ca bolta ceresca se invarteste in jurul nostru, dar si ca ea executa alte miscari. Una din miscarile cele mai importante ale pamantului este cea a axei sale care deseneaza un con. Una din extremitatile axei ramane practic in acelasi punct, in timp ce cealalta descrie un cerc.
Acesta miscare genereaza deplasarea continua a punctului vernal pe roata cosmica, sper inapoi--asa cum apare ea privita dinspre pamant.
Perioada necesara axei terestre pentru a realiza o miscare cosmica- care incepe cu punctul vernal al zodiacului si revine in acelasi punct dupa ce a realizat un cerc complet-corespunde un perioade de 25. 920 de ani terestri. Noi numim acest interval un an cosmic. Daca impartim acest numar la 12 obtinem o luna cosmica din 2160 de ani terestri, care reprezinta perioada necesara punctului vernal pentru a parcurge un semn zodiacal.
Vibratiile cosmosului au influenta atat de mare asupra pamantului incat influenteaza istoria lumii; mariile idei directoare ale religiilor, stiintelor si artelor, sunt determinate de radiatia constelatiei in care se gaseste punctul vernal in timpul unei lumi cosmice.Spiritele incarnate pe pamant-umanitatea-trebuie sa accepte si sa adapteze intotdeauna noi epoci, implinind ideile specifice acestei perioade.
O natiune reprezinta un grup de spirite, deci incarcnarea unei anumite concentrari de energie.Fiecare epoca aduce pe pamant un grup diferit de spirite, o alta rasa, care isi indeplineste misiunea - adica pune in practica noile idei si genereaza inflorirea unei noi culturi pe perioada lunii cosmice-dupa care moare si dispare de pe pamant pentru a-si continua dezvoltarea pe alte planete.
In fiecare rasa se gasesc insa indivizi care nu reusesc sa treaca la examenele necesare in perioada de timp prestabilita. Acestia raman in urma si sunt nevoiti - in mod penibil- sa isi continue evolutia pe pamant.
Asa se explica declinul unei natiuni dupa ce s-a aflat la epogeul civilizatiei. Stramosilor de o inalta cultura si civilizatie le urmeaza descendeti si cu un caracter slab.
Asa se face ca un popor candva odata respectat si stimat ajunge in timp demn de dispret si golit de orice putere pe arena mondiala. Descendentii sai sunt rebuturile unei natiuni care s-a spiritualizat si a parasit pamantul, dupa ce cultura sa a atins gradul suprem de dezvoltare terestra.

Initierea - Haich Elisabeth