Acesta concentrare ferma si neintrerupta poarta numele de ekagrata ( " intr-un singur punct") si se obtine prin integrarea fluxului psihomental.Acesta este insasi definitia tehnicii yogice.
Ekagrata, concentrarea intr-un singur punct, are ca rezultat imediat eliminarea prompta si lucida a tuturor neatentiilor si automatismenlor mentale care domina, si la drept vorbind formeaza, constiinta profana.Sub aparentele " gandirii" se ascunde in realitate o palpaire nedefinita si dezordonata, alimentata de senzatii, cuvinte si memorie. Cea dintai indatorire a yoginului este sa gandesca, adica sa nu se lase gandit. Din acesta cauza practica Yoga incepe cu ekagratacare bareaza fluviul mental si constituie astfel un " bloc psihic ", un continuum ferm si unitar.
Exercitiul ekagrata isi propune sa controleze cele doua surse ale fluiditatii mentale: activitatea senzoriala ( indriya ) si cea a subconstientului ( samskara ). Controlul inseamna capacitatea de-a interveni dupa nevoie si neintraziat in functionarea celor doua surse de "vartejuri" mentale. Un yogin poate obtine dupa plac discontinuitatea constiintei, altfel spus el poate in orice moment si oriunde sa-si concentreze atentia asupra unui " singur punct" .
Prin ekagrata se obtine o vointa autentica, adica puterea de a dirja liber un sector important al activitatii psihosomatice. Acesta nu se poate obtine daca, de exemplu, corpul se afla intr-o pozitie obositoare, sau mai incomoda, nici daca respiratia este dezorganizata, aritmica.
Din acesta cauza tehnica yoga implica, dupa Patanjali, mai multe categorii de practici fiziologice si de exercitii spirituale, pe care trebuie sa le invatam daca dorim sa obtinem ekagrata si, la limita, concentrarea suprema, samadhi. Aceste membre ale yogai pot fi considerate in acelasi timp ca alcatuind un grup de tehnici si ca fiind etape ale itinerariului ascetic spiritual al carui termen final il constituie eliberarea definitiva. Ele sunt:
1.Infranarile ( yama )
2.Disciplinele ( niyama )
3. Atitudinile si pozitiile corpului ( asana )
4.Ritmul respiratiei ( pranayama )
5. Emanciparea activitatii senzoriale de sub influenta obiectelor exterioare ( pratyahara)
6. Concentrarea ( Dharana)
7. Meditatia yogica ( Dhyana )
8. Samadhi
Patanjali ierarhizeaza aceste "membre ale yogai" de o asemenea maniera incat yoginul sa nu poata sari nici una, decat in anumite cazuri.
Aceste "infranari" pot fi recunoscute de toate eticile si realizate atat de un ucenic yogin, cat si de oricare om onet si pur. Practicarea lor nu procura o stare specific yogica, ci o stare umana" purificata", superioara aceleia a oamenilor de rand.Acesta puritate este indispensabila etapelor ulterioare. Prin ea se suprima tendintele egoiste, prin ea se creeaza noi centri de experienta.
Abstinenta sexuala are drept scop conservarea energiei nervoase. Yoga acorda o importanta capitala" fortelor secrete ale facultatii generatoare " care, atunci cand sunt consumate, risipesc cea mai pretioasa energie, slabesc capacitatea cerebrala si fac concentrarea dificila; daca, dimpotriva, sunt dominate si " infranate ", ele faciliteaza starea contemplativa.
fragment din " Yoga Nemurire si Libertate " - Mircea Eliade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu